„— Așteptați, domnilor, un minut, Serghei Pavlovici va veni imediat.

Nu puteam sta jos – mă cuprinsese febra, picioarele, mâinile, tot corpul îmi tremura: „Oare chiar va veni Diaghilev acum? Oare chiar îl voi vedea și voi vorbi cu el?”

Și dintr-o dată: un mic grup se apropia direct de noi. În față, un om mare, solid – mi s-a părut un colos – îmbrăcat într-o haină de blană, cu un baston și o pălărie moale. Cap mare, față roșie, ușor buhăită, ochi strălucitori, plini de tristețe și blândețe – o bunătate și tandrețe nesfârșită, mustăți „petroviene”, o șuviță de păr alb în părul negru... S-a așezat lângă noi și a început să vorbească, învăluind, dominând, vrăjindu-ne cu o căldură radiantă. Aceasta venea atât din partea lui, cât și din ochii săi tineri și întunecați.” Din cartea lui Serghei Lifar „Cu Diaghilev”

19 august este ziua de comemorare a marelui impresar, unul dintre fondatorii societății „Mir Iskusstva”, organizatorul „Sezoanelor rusești” de la Paris și al trupei „Baletul Rus al lui Diaghilev”.