Data pe stil vechi: 1 octombrie. În această zi, creștinii ortodocși sărbătoresc marea sărbătoare a Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Aceasta are la bază tradiția apariției Maicii Domnului într-o biserică din Constantinopol, unde erau păstrate veșmântul și o parte din brâul ei, în secolul al X-lea. Conform tradiției, pe vremea împăratului Leon Înțelept, Imperiul Bizantin era în război cu sarazinii. Musulmanii se apropiaseră deja de Constantinopol, iar capitala era în pericol. Duminică, pe 1 octombrie (stil vechi), în timpul privegherii de toată noaptea, când biserica era plină de credincioși, sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și-a ridicat ochii spre cer și a văzut-o pe Maica Domnului mergând prin aer, învăluită în lumină cerească și înconjurată de îngeri și sfinți. Timp de o oră întreagă, Maica Domnului s-a rugat, plângând. Apoi și-a luat acoperământul strălucitor și l-a întins deasupra oamenilor. După ce viziunea a dispărut, acoperământul a devenit invizibil, dar harul Maicii Domnului a rămas cu poporul Constantinopolului.
Până la sărbătoarea Acoperământului, țăranii se străduiau să termine toate treburile agricole — să adune recolta și să facă provizii pentru iarnă. Începea „zazimie” (perioada de pregătire pentru iarnă). Animalele nu mai erau scoase pe pășuni, ci erau ținute în grajduri și hrănite cu furaje de iarnă. În această zi, de obicei, erau angajați lucrători — de regulă, până la Bobotează. Acoperământul era considerat și o zi a plăților — pentru muncă și mărfuri. În sate, din această zi începeau nunțile, iar fetele nemăritate se rugau să se logodească cât mai repede cu iubitul lor. „Acoperă pământul cu zăpadă, iar pe mine cu un soț”, se adresau ele Maicii Domnului. Exista și o altă variantă a rugăciunii: „Acoperă-mi săraca frunte cu o cunună de perle, cu o diademă de aur.”
Fetele încercau să petreacă sărbătoarea cât mai vesel posibil, deoarece credeau: „Dacă petreci Acoperământul cu voie bună — îți vei găsi un prieten drag”. Prima zăpadă albă și curată era asociată cu vălul miresei, și după cantitatea de zăpadă de la Acoperământ se judeca câte nunți vor avea loc.
Acoperământul a fost întotdeauna considerat o sărbătoare importantă în popor, de aceea în această zi toată familia mergea la biserică pentru a se ruga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pentru a-i cere binecuvântarea. Până în această perioadă se încheiau horele și jocurile în aer liber și începeau seratele: fetele se adunau seara într-o casă și se ocupau cu meșteșuguri, însoțind munca cu cântece.
Se făceau și prognoze meteorologice după diverse semne. Dacă vântul bătea din est — se aștepta o iarnă rece. Dacă până la Acoperământ nu cădea încă zăpada, însemna că va întârzia mult. Cu toate acestea, acest lucru se întâmpla rar. Nu degeaba rușii spuneau: „La Acoperământ până la prânz este toamnă, după prânz — iarnă.”
Nume onomastice în această zi: Alexandru, Alexei, Vera, Gheorghe, Ioan, Mihail, Nicolae, Petru, Roman, Sava
