Dată stil vechi: 20 aprilie. În Rusia, se credea că în această zi, decedații își plâng viața pământească și doresc să-și vadă rudele. De aceea, era obiceiul să se viziteze cimitirele — să se plângă la morminte și să-și cheme părinții. De obicei, aceasta era făcută de femei în vârstă și bătrâne în zorii zilei. Femeile care plângeau la cimitir își chemau părinții morți: „Ridicați-vă, treziți-vă, priviți la copiii voștri, aruncați o privire asupra noastră, orfanilor, din casele voastre, și mângâiați-ne cu cuvinte blânde!”. Se credea că în această zi pământul se deschide și sufletele celor morți pot ieși la lumină. Prin urmare, masa de prânz era acoperită cât mai bogat posibil, pentru ca strămoșii să se convingă că descendenții lor trăiesc bine.

Înainte de orice lucru în acea zi, se rugau împreună ca o familie. Oricum, la muncă se raporta cu un respect sacru. În popor, în această zi, se aminteau proverbe despre muncă: „Un leneș la arat este ca un trântor în stup”; „Dacă vrei pâine cu miere, apucă-te de lopată”; „Dacă stai pe prispă, nu vei mânca pâine”.

Ziua era importantă și pentru cei care pescuiau: se considera un mare păcat să pescuiești în această zi. Probabil, această credință era legată de faptul că în această perioadă multe specii de pești de râu depun icre. De altfel, țăranii ghiceau și după peștii tineri: dacă puietul se răspândește repede, atunci se poate semăna mai devreme, dar dacă rămân împreună mai mult timp, atunci ar trebui să aștepți.

Onomastică în această zi Alexandru, Gavriil, Grigore, Nicolae, Teodor