Data stil vechi: 20 septembrie.
În această zi se sărbătorește pomenirea marelui mucenic Eustafie Romanul. Fiind comandant militar sub împărații Titus și Traian, Eustafie a decis să devină creștin după ce, în timpul unei vânători, a văzut imaginea Mântuitorului răstignit între coarnele unui cerb. Împreună cu el s-au botezat soția sa, Feopistia, și cei doi fii ai lor. Eustafie a avut parte de un destin dificil: servitorii i-au murit, vitele i-au pierit, iar el a fost despărțit de soție și copii. După ce a îndurat încercările fără să se plângă, bărbatul s-a reunit cu familia sa și mai târziu împăratul Traian l-a chemat în funcția de comandant militar. În timpul domniei următorului împărat, Hadrian, care organizase o mare sărbătoare păgână, Eustafie a refuzat să aducă jertfe idolilor. Împăratul, furios, l-a condamnat pe creștin și pe familia acestuia la moarte mucenicească.
În Rusia, sfântul Eustafie (numit popular Astafie) era supranumit „Vâjtoarea”, iar această zi era numită „Vânturile lui Astafie”. „Vâjtoarea suflă peste tot” — spuneau oamenii. După cum bătea vântul, se prezicea vremea: dacă bătea din nord — urma frigul, din sud — căldura, din vest — ploaia, din est — zile senine. Vântul sudic promitea, de asemenea, o recoltă bună de cereale de toamnă. Se urmăreau și alte semne: dacă în această zi era cald și plutea pânza de păianjen, zăpada nu avea să cadă prea curând. Iar dacă conurile de pe brazi creșteau jos, se așteptau geruri timpurii.
De Astafie Vâjtoarea, își serbau ziua morarii care lucrau la morile de vânt. De asemenea, se începea transportul pâinii pe apă cât timp vântul umflă pânzele, iar râurile nu erau încă acoperite de gheață. Uneori, de Astafie, se recolta varza târzie, lăsată intenționat pentru această ocazie: căpățânile atinse de îngheț căpătau un gust aparte.
Sărbătoriți în această zi: Alexandru, Vasile, Ivan, Ilarion, Mihail, Oleg, Tatiana, Feodor.