În această zi, în 1943, în timpul bătăliei de la Kursk, a avut loc bătălia de tancuri de la Prohorovka – cea mai mare din istoria omenirii. În cele mai intense momente ale luptei, erau implicate simultan până la 1.200 de tancuri și unități de artilerie autopropulsată.
Până în iulie 1943, naziștii încă controlau o mare parte din teritoriul URSS, dar potențialul mașinii de război a celui de-al Treilea Reich era deja epuizat. Încercând să preia din nou inițiativa, comandamentul Wehrmacht-ului a elaborat un plan de ofensivă de vară sub numele de cod „Cetatea”. Fasciștii intenționau să distrugă imediat două fronturi – Frontul Voronej și Frontul Central, precum și să anihileze rezervele de tancuri ale Armatei Roșii la Prohorovka, în regiunea Belgorod.
Până la sfârșitul zilei de 9 iulie, trupele germane au reușit să pătrundă în apărarea trupelor Frontului Voronej, dar înaintarea lor ulterioară a fost oprită. Atunci, comandamentul german a încercat să străpungă apărarea trupelor sovietice cu atacuri asupra Prohorovka, pentru a ajunge la Kursk dinspre sud-est. Pentru a zădărnici ofensiva, comandamentul Frontului Voronej a lansat pe 12 iulie un contraatac, cunoscut în istorie drept bătălia de tancuri de la Prohorovka.
Pe 12 iulie, în zona Prohorovka, s-au confruntat forțele celui de-al 2-lea Corp de Tancuri SS german și două armate de gărzi sovietice – a 5-a armată a lui Alexei Jadov și a 5-a armată de tancuri comandată de Pavel Rotmistrov. Lupta a fost cu succes variabil, ambele părți fiind nevoite să-și angajeze rezervele.
Din amintirile asului tancurilor sovietice Vasili Briuhov: „Adesea, de la explozii puternice, întregul tanc se prăbușea, transformându-se instantaneu într-o grămadă de metal. <...> Adversarii s-au dovedit a fi demni unul de celălalt. Se luptau cu disperare, duritate, cu o ferocitate frenetică”.
În toate secțiunile bătăliei, soldații Armatei Roșii au demonstrat un curaj deosebit și o mare măiestrie în luptă. Datorită acțiunilor lor hotărâte, inamicul și-a epuizat posibilitățile ofensive și pe 16 iulie a început să-și retragă trupele pe pozițiile inițiale, ocupate la începutul bătăliei de la Kursk. Inițiativa strategică a trecut definitiv în mâinile Armatei Roșii.
