„După ploicica de joi”, „când va fluiera racul de pe munte”, „după A Doua Venire”, „Lăsatul-Secului de morcov”, asemenea expresii există și în limba română (când va zbura porcul etc), însemnând că posibilitatea de o întâmplare sau o acțiune este extrem de mică. Însă dacă nimeni chiar nu a văzut raci care fluieră sau A Doua Venire, atunci ploaia într-o zi de joi este o împrejurare posibilă. Atunci de ce se spune așa?
Expresia este legată de confruntarea ortodoxiei cu tradițiile păgâne care s-au păstrat în conștiința poporului. Cu toate că Rusia a fost botezată încă în anul 988, s-au păstrat vestigiile ritualurile păgâne ale slavilor, precum petreceri de Maslenița sau sărbătoarea lui Ivan Kupala. Unele tradiții nu au putut fi eradicate, însă au avut loc încercări de a forma o atitudine negativă față de păgânism.
Locuțiunea „după ploicica de joi” reprezintă o trimitere la cultul zeului tunetului și al furtunii Perun, „colegul” slav al lui Zeus din Grecia, al lui Tor din Scandinavia, al lui Jupiter din Roma și al lui Taranis al celților. Se credea că dacă zeul va auzi rugăciunile celor suferiți de secetă, el va trimite o ploaie joi.
În realitate, „programul” acesta nu a fost respectat cu precizie, desigur. De aceea, în creștinism expresia „după ploicica de joi” însemna „vei aștepta la infinit până când Perun va da ascultare rugăciunilor tale”, adică expresia exprima neîncredere totală în păgânism.