post
post
post


Cimitirul Vesel din Săpânța este locul unde, contrar culturii populare, moartea nu este tratată cu tristețe și jale, ci cu ochi veseli. În lista de obiective turistice și locuri de vizitat în România, Cimitirul din Săpânța ocupă un loc fruntaș, deoarece, anual, zeci de mii de turiști vizitează locul datorită energiei pozitive și poveștilor amuzante.
Ideea Cimitirului Vesel i-a aparținut lui Stan Ioan Pătraș, sculptor, poet și pictor, de asemenea. Conform ipotezelor, s-a spus că Stan Ioan s-ar fi inspirat din cultura dacilor, acolo unde, de la Ovid Densușianu încoace, se cataloga moartea ca un eveniment vesel. 
Din anul 1935 datează primul epitaf, iar începând cu anii 1960 întreg Cimitirul Vesel din Săpânța a fost populat cu aproximativ 800 de cruci vesele, sculptate din lemn de stejar. Anumite cruci care se regăsesc în cimitir sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este trecută o mică descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă este trecut motivul decesului. Pe majoritatea crucilor din Cimitirul Vesel sunt scrise și greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere. 
După moartea sa, meșteșugul din Cimitir a fost păstrat cu sfințenie deoarece a fost preluat de Dumitru Pop Tincu, ucenicul său. 
Culorile folosite în Cimitirul Vesel din Săpânța sunt luminoase și intense și, pe toate crucile din interior, fondul este albastru. Este culoarea specifică zonei, denumită “Albastru de Săpânța”, moștenită de la generație la alta. Pe lângă fondul albastru, alte culori predominante sunt roșu, galben, verde, negru. 
În simbolistica maramureșeană aceste culorii au următoarele semnificații: Roșu – pasiune; Galben – fertilitate; Verde – viață; Negru – moarte. 
Versurile scrise pe crucea lui Stan Ioan Pătraș:
De cu tînăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultaț[sic] oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni
Cîte zile am trăit Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am[sic] putut
Orișicine mia[sic] cerut
Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea.