Înainte de Petru I, cadranul ceasului nu avea ace în mișcare, iar numerele erau 17 în loc de 12. Cel mai des se folosea chirilica, dar uneori se folosea și glagolitica. Pe ceasurile turnului Spasskaya (care atunci se numea Turnul Frolovskaya) se utilizau ambele sisteme: cifre arabe și litere chirilice. Între ele, punctele marcau „jumătățile de oră”. Străinii considerau acest cadran neobișnuit ca o reflectare a sufletului rus.

În partea superioară a cadranului era un ac fix, simbolizând raza soarelui. Cadranul în sine se rotea, fiind vopsit într-o culoare albastru pal și decorat cu imagini ale Lunii, Soarelui și stelelor. Literele erau de dimensiuni mari, astfel încât ceasul era vizibil de la distanță. Au existat două astfel de cadrane: unul pe partea Kremlinului și celălalt pe partea Kitay-Gorod.