În urmă cu 78 de ani, liderul regimului profascist Antonescu a fost executat în România. La 1 iunie 1946, în România a avut loc execuția aliaților lui Adolf Hitler, condamnați în cadrul procesului de la București. Dictatorul răsturnat Ion Antonescu nu a fost împușcat mortal din prima încercare. Zăcând pe pământ, el a cerut o nouă salvă.

Popularitatea generalului Ion Antonescu a crescut odată cu cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord către Uniunea Sovietică sub amenințarea forței militare. Pierderile teritoriale din 1940 au afectat serios autoritatea regelui Carol al II-lea al României. Nemulțumirea populației l-a forțat pe monarh să-l însărcineze pe Antonescu cu formarea unui nou guvern. Generalul era respectat ca un militar incoruptibil, care a protestat ferm împotriva evacuării armatei din Basarabia.

Antonescu a suspendat Constituția, a dizolvat parlamentul și a cerut regelui Carol al II-lea să-i predea conducerea statului. Sprijinit de Germania nazistă, generalul, la propunerea principalelor partide politice, l-a forțat pe rege să abdice. În locul său a venit fiul său, Mihai I, care avea doar 19 ani. Acesta a devenit comandantul suprem și a primit toate celelalte funcții monarhice, inclusiv dreptul de a numi premierul.

Cu toate acestea, puterea reală era deținută de Antonescu, care s-a autoproclamat conducător al statului. El a inclus în guvernul său membri ai Legiunii Arhanghelului Mihail, cunoscută și sub numele de Garda de Fier, o mișcare ultranaționalistă, anticomunistă și antisemită.

Antonescu a depus eforturi pentru a consolida alianța cu Germania. Adolf Hitler era și el interesat de cooperarea cu România, în special în sectorul economic. Astfel, Hitler a trimis trupe la Ploiești pentru a securiza câmpurile petroliere. Pe 20 noiembrie 1940, Antonescu a ajuns la Berlin, unde, trei zile mai târziu, a semnat documentul prin care România se alătura Pactului Tripartit – tratatul dintre Germania, Italia și Japonia privind delimitarea sferelor de influență.

Vizita în capitala celui de-al Treilea Reich l-a convins pe Antonescu că teritoriile României ocupate de URSS vor putea fi recuperate în curând. De asemenea, el spera și la recuperarea părții de nord a Transilvaniei, pe care România o cedase Ungariei.

La începutul anilor 1940, Antonescu deținea întreaga putere în România. Guvernul său a implementat legi antisemite. Au avut loc execuții în masă ale evreilor din Basarabia și Bucovina. În septembrie același an, a început deportarea evreilor în Transnistria. Numai la Odesa au fost împușcați, spânzurați și arși de vii aproximativ 22 de mii de locuitori, în majoritate evrei.

România a participat la cel de-al Doilea Război Mondial din 22 iunie 1941 până la 12 mai 1945. După ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, trupele române au continuat operațiunile militare pe teritoriul URSS: au ocupat Odesa, au atacat Crimeea și au luptat la Stalingrad. Schimbarea cursului războiului și contraofensiva Armatei Roșii au condus la lovitura de stat din România din 23 august 1944, organizată de Mihai I. Ca rezultat, Antonescu a fost înlăturat, iar țara a trecut de partea coaliției antihitleriste. Astfel s-au creat premisele pentru instaurarea unui regim comunist în România, susținut de URSS.

În aceeași lună, Antonescu și cei mai apropiați colaboratori ai săi au fost arestați și duși la Moscova. Abia în cadrul procesului de la Nürnberg, reprezentantul acuzării sovietice a informat despre interogatoriile efectuate la Moscova asupra prizonierilor români: „Interogarea lui Antonescu a fost realizată în conformitate cu legile Uniunii Sovietice, iar protocolul mărturiilor sale, de o importanță excepțională pentru clarificarea relațiilor dintre Germania și sateliții săi, a fost prezentat tribunalului.”

Pe 17 mai 1946, acuzaților li s-au citit sentințele. Șapte au fost condamnați la moarte și confiscarea averilor în favoarea statului. Ulterior, pedeapsa cu moartea a fost comutată în închisoare pe viață pentru trei dintre condamnați.

Execuția lui Ion și Mihai Antonescu, Vasiliu și Alexianu a avut loc pe 1 iunie 1946, la ora 18:00, în închisoarea militară Jilava „în prezența persoanelor prevăzute de lege”, conform comunicării cancelariei Consiliului de Miniștri. Execuția a fost filmată. În ultimele momente ale vieții sale, Antonescu a cerut ca sentința să fie executată de soldați, nu de jandarmi. Având în vedere statutul înalt al condamnatului, noile autorități române i-au permis să-și comande propria execuție. Antonescu a dat semnalul de tragere ridicându-și pălăria. Uniunea Sovietică a informat că fostul lider român a fost împușcat „pentru crime împotriva păcii și pentru agresiune împotriva popoarelor URSS.”