post


Cine nu știe astăzi ce este o față zâmbitoare. Însă, cel mai probabil nu toți știu istoria acestor fețe vesele, triste sau a celor care exprimă alte sentimente. Este general acceptat, că anul apariției feței zâmbitoare este anul 1982, este cunoscută și ora apariției – ora 11 44 de minute. Scott Elliot Fahlman a adăugat la anunțul său un semn care era menit să demonstreze că textul trebuie perceput ca o glumă. Semnul a arătat în felul următor : - ) Dacă vă uitați la el pe lateral, veți vedea o imagine care se aseamănă cu o față zâmbitoare.
Uneori însuși Abraham Lincoln este denumit inventatorul emoji-ului din cauza transcripției unuia dintre discursurile sale din anul 1862 în care apare un semn care clipește „😉” după o afirmație care era menită să stârnească aplaude și hohote de râs.
Însă oamenii care s-au ocupat de cercetarea originii fețelor zâmbitoare de astăzi, au descoperit că ideea fețelor zâmbitoare a fost propusă în anul 1969 și îi aparține scriitorului rus celebru mondial Vladimir Nabokov care a emigrat în SUA.
Nabokov s-a preocupat atât de problemele limbii ruse, atât și de cele ale limbii engleze. De exemplu, „cuvinte încrucișate” sau cuvântul pe care l-a utilizat pentru prima dată în romanul său „Lolita” – „nimfetă”. Apropo, înainte de Nabokov în limba engleză nu exista cuvântul „poshlost” (пошлость – banalitate, vulgaritate). Notițele lui Nabokov erau completate deseori de un semn ciudat sau „o paranteză căzută pe spate”.
Știați că Nabokov a descris semnul de punctuație puncte-puncte (…) „urmele cuvintelor plecate pe vârful picioarelor”.
Cu 8 ani înainte de moartea scriitorului, acesta a dat un interviu unui ziarist american. Acesta i-a pus întrebări destul de provocative, încercând să-l stânjenească pe Nabokov.
Însă, în momentul respectiv, Vladimir Nabokov avea 70 de ani, vârsta în care oamenii tratează cu haz ceea ce ar jigni, de exemplu, un tânăr.
Când ziaristul l-a întrebat la cel loc s-ar pune Nabokov pe sine în rândul scriitorilor secolului XX. Ce i-ar putea răspunde omul înțelept? La locul întâi, al zecelea, al sutălea? Cum oare și-ar imagina răspunsul lui ziaristul?
Tocmai atunci Nabokov a exprimat pentru prima dată inițiativa de introducerea unor semne, care astăzi ne sunt cunoscute sub forma de fețe zâmbitoare. Acesta i-a zâmbit ziaristului și a zis că în tipografie lipsește un semn special care ar însemna un zâmbet, „un fel de paranteză cu care aș vrea să răspund la întrebarea Dvs.”.
Tot atunci a explicat cum ar trebui să arate semnul. „Ar trebui să fie o paranteză căzută pe spate”. Adică Nabokov și-a exprimat ideea de a introduce în scris un semn de față zâmbitoare. Iar Elliot Fahlman, la rândul său, a dezvoltat această idee și i-a dat viață, deși nu se știe exact dacă acesta s-a inspirat din ideea lui Vladimir Nabokov.
Astăzi, Nicolas Loufrani deține compania Smiley. Acesta afirmă că tatăl său Franklin, care era ziarist, a venit cu ideea de a adăuga o față zâmbitoare la care publicație pozitivă.