Acum 107 ani, la 8 martie 1917 în Rusia a declanșat Revoluția din februarie. Evenimentele legate de aceasta s-au desfășurat cu precădere în orașul Petrograd și s-au încheiat la 16 martie 1917.
În literatura istorică și memoriile contemporanilor, ale martorilor oculari și ale oamenilor care au făcut parte din aceste evenimente sunt reprezentate un număr uriaș al judecăților de valoare, de nenumărate ori specialiștii au analizat revoluția și influența pe care a avut-o asupra destinului istoric al Rusiei. Consecințele acesteia au jucat un rol semnificativ și în istoria mondială, fiindcă Imperiul Rus era cea mai mare putere politică de pe arena mondială. Dezbaterile și analiza evenimentelor vechi de mai bine o sută de ani au loc până în ziua de astăzi.
Înainte de revoluție, la Duma de Stat s-a format o coaliție politică de liberali moderați care s-a opus autocrației din Imperiul Rus. Astfel, printre adversarii monarhiei au fost nu numai partidele de stânga, dar și partidele precum partidul democraților constituționaliști și octeabriștii.
Evenimentele declanșate la Petrograd au început cu o grevă și proteste antiguvernamentale ale muncitorilor, susținute de soldații garnizoanei din capitală și marinarii.
Factorul suplimentar care a favorizat apariția mișcării revoluționare a fost deficitul pâinii (motivele acestui deficit constituie până în ziua de astăzi un subiect pentru dezbateri). Lozincile principale erau: „Vrem pâine!”, „Pâine, pace și libertate!”, „Jos războiul!”, „Jos țarul”, „Jos autocrația!”.
Protestele antiguvernamentale s-au transformat în confruntația armată între corpul jandarmeriei și poliție cu greviștii, însă forțele guvernamentale nu au reușit să suprime protestele nici în prima zi a grevei, nici în zilele următoare, ce însemna practic înfrângerea autorităților.
În aceeași zi la Petrograd a apărut noul organ al puterii – Comitetul Provizoriu al Dumei de Stat. În cadrul primei ședințe s-a adunat guvernul țarist care a hotărât autodesființarea.
Noaptea, la 28 februarie, Comitetul Provizoriu al Dumei de Stat, conștientizând înăsprirea situației și temându-se de concentrarea puterii în mâinile Consiliului muncitorilor și al soldaților din Petrograd, a anunțat că va prelua putere.
A doua zi mișcarea revoluționară a cuprins Moscova. S-a declanșat o revoltă la Kronstadt. Trebuie menționat faptul că acțiunea revoluționară a implicat ucideri ale ofițerilor de armată și flotă.
Rezultatul principal al Revoluției din februarie a fost abdicarea țarului și schimbarea formei de guvernământ de la monarhie la republică. Împăratul Nicolae II, care a părăsit capitala la 7 martie 1917 a fost asigurat de ministrul afacerilor interne că situația de la Petrigrad este sub control, așa că la 15 martie țarul a abdicat în favoarea fratelui său Marele Cneaz Mihail. Însă a doua zi a abdicat și acesta. Drept urmare, schimbarea puterii a avut loc de facto și de jure.
În afară de abolirea monarhiei, printre rezultatele Revoluției din februarie este stabilirea dublei puteri, precum și dezvoltarea mișcării revoluționare ulterioare care se va sfârși cu o nouă revoluție din octombrie 1917 și instaurarea puterii sovietice.
Revoluția din februarie s-a soldat cu în jur de 1500 de victime, iar în urma instaurării dublei puteri, urmate de noua revoluție și Războiul civil, care a devenit o catastrofă națională, au murit milioane de oameni (potrivit diferitelor estimări, de la 10 la 17 milioane de oameni).