Data prăznuirii pe rit vechi: 21 noiembrie.
În această zi Biserica Ortodoxă prăznuiește marea sărbătoare – Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sau Vovidenia.
Părinții Fecioarei Maria, cuvioșii Ioachim și Ana, rugându-se să le fie dăruit un copil, au promis că dacă acest lucru se va îndeplini, ei vor duce copilul la biserică și îl vor închina lui Dumnezeu. Când Sfânta Fecioară a împlinit 3 ani, Sfinții Părinți și-au îndeplinit promisiunea. Adunându-și toate rudele și cunoștințele, au îmbrăcat-o pe Preacurata Maria în cele mai bune haine, au cântat cântece sfinte, au aprins lumânările și au dus-o la Templul din Ierusalim.
Acolo a fost întâmpinată de marele preot și mulți preoți, a trăit cu alte fecioare neprihănite, a studiat Scriptura, a cusut, iar în timp liber s-a rugat. Conform tradiției, Mariei i s-au arătat îngerii care vorbeau cu ea și îi dădeau mâncare.
La Templu au dus 15 trepte înalte. Pruncul Maria, așezată pe prima treaptă, sprijinită de puterea Domnului, a urcat celelalte trepte până la ultima. Apoi marele preot Zaharia a luat-o pe Preacurata Fecioară în lăcașul sfânt în care de câteva ori pe an putea intra doar marele preot cu sângele curat sacrificat. Toți cei care au fost în Templu, s-au mirat de acest eveniment nemaivăzut. După ce neprihăniții Ioachim și Ana și-au lăsat copilul în voia Părintelui Ceresc, s-au întors acasă.
Maria a rămas la Templu până la majorat, adică până la vârsta de 15 ani, după ce s-a căsătorit cu văduvul Iosif.
Prăznuirea Vovedeniei a fost stabilită încă de la începuturile creștinismului. În ortodoxie, a devenit larg răspândit în secolul IX. Poporul rus a prescurtat denumirea sărbătorii la un singur cuvânt: Vovedenia, asociind-o nu numai cu Maica Domnului, dar și cu începuturile iernii. „A venit Vovedenia și a adus iarna”, obișnuiau să spună oamenii.
Se credea că în această zi pe străzi se plimbă însăși Iarna îmbrăcată în blănuri albe, într-o trăsură trasă de 3 cai. Prin respirația sa, răcorește aerul și desenează ornamente de zăpadă pe geamuri. Gerul și soarele în această zi au însemnat o recoltă mare de pâine la anul. „Dacă iarna e aspră, pregătește-ți depozitele”, spuneau țăranii în legătură cu aceasta. Dacă vremea era posomorâtă și caldă, nu se putea aștepta la un an roditor.
După vremea în ziua Vovedeniei, s-a judecat cum va fi vremea în sărbătorile care veneau curând. Dacă ziua era geroasă, toată perioada de sărbători urma să fie rece.
Din această zi, au început să se desfășoare iarmaroacele de Vovedenia. Principalul produs, desigur, era o sanie. De asemenea, în această zi oamenii începeau să testeze transportul de iarnă. Noii-căsătoriți așezați într-o sanie decorată, au fost cei care începeau festivitățile. Tânărul soț purtând un brâu strident a condus trăsura împreună cu soția îmbrăcată în cele mai bune haine.