S-au împlinit 156 de ani de la nașterea scriitorului Maxim Gorki.
Cine l-a inspirat să scrie și de ce nu i-a fost atribuit Premiul Nobel.
Numele adevărat al lui Maxim Gorki este Alexei Maximovici Peșkov. Când a fost la școală, era, cum se spune în prezent, „un adolescent problematic”: s-a certat cu colegii de clasă și i-a bătut, iar ei îl numeau „sărac lipit”. Nu a finalizat nici educația secundară.
La 16 ani Peșkov s-a hotărât să meargă la Kazan pentru a se înscrie la facultate (fără să aibă atestatul de învățământ secundar!), însă încercarea nu a fost cu succes. La 23 de ani tânărul a pornit în călătorie prin Rusia. A traversat pe jos regiunea Povoljie, Din, Novorossia, Crimeea și Caucazul.
Tocmai la Caucaz Peșkov s-a întâlnit cu Alexander Kaliujin care a descoperit în el talentul de scriitor.
Odată Kaliujnîi l-a închis pe Peșkov în cameră și i-a zis că va deschide ușa când Peșkov va scrie o nuvelă. L-a închis pe Peșkov, iar i-a deschis ușa lui Gorki. Peste ceva timp în ziarul „Caucazul” a fost publicat prima nuvelă a lui Peșkov sub pseudonimul „M. Gorki”.
În pofida nevoii constante de a învăța, la o vârstă de 30 de ani Gorki a scris cu multe greșeli. Însă a avut noroc cu soția, Ekaterina Peșkova, un corector profesionist care a citit lucrările soțului.
Gorki a devenit unul dintre cei mai publicați scriitori sovietici. De cinci ori a fost nominalizat la Premiul Nobel, însă nu l-a obținut.
În anul 1933, când Premiul Nobel i-a fost acordat scriitorului Ivan Bunin, poetesa Marina Țvetaieva a scris, indignată: „Nu protestez dar nu sunt de acord, fiindcă mai mult decât Bunin: mai mult, mai umanist, mai unic și mai necesar este Gorki. Gorki este epoca, iar Bunin – sfârșitul epocii. Însă este o problemă de politică, fiindcă regele Suediei nu-i poate acorda ordinul comunistului Gorki”.