Majoritatea medaliilor Festivalului Internațional al Sportului Universitar vor rămâne în Rusia. Acest fapt se explică prin pura statistică: la competiții au participat mult mai multe universități din Rusia. Nivelul de pregătire sportivă a studenților ruși și a celor străini, însă, este greu de comparat.
Pentru înțelegerea nivelului general, este necesar să comparăm echipa universitară din Iran sau Brazilia cu echipa Rusiei, însă unele universități au trimis la competiții sportivi amatori, în timp ce celelalte – pe sportivi profesioniști.
În schimb, Festivalul din Ekaterinburg a oferit o posibilitate să facem comparație între condițiile în care se antrenează studenții din diferite țări și să aflăm mai mult despre sistemele de educație fizică din universități, cel puțin din ceea ce ne-au povestit sportivii și membrii delegațiilor.
De exemplu, gimnasta Jovana Malivuk din Universitatea de la Novi Sad, Serbia, spune că sportul ei nu este foarte susținut în Serbia, toată atenția fiind acordată sporturilor de echipă.
Antrenorul gimnastelor din Universitatea din Mongolia, dimpotrivă, a spus că universitatea lor cooperează cu federația de gimnastică, sprijină echipa universitară la antrenamente și excursii la competiții. Acei studenți care dau dovadă de rezultate bune în sport primesc bonusuri în sezonul viitor, li se oferă o reducere de 50 la sută la taxele de școlarizare, însă contează doar medaliile. „Alte sporturi nu sunt susținute la universitatea noastră”, mărturisește antrenorul.
Ana Valeria Curiel de la Universitatea San Carlos din Guatemala studiază drept și politică, iar între cursuri o ia la fugă la piscină. La fel și coechipierul ei, viitorul arheolog Jacob Voldemar Itzeb. Tânărul înoată de la vârsta de patru ani, așa că alegerea sportului la universitate era evidentă. Dar, în general, tenisul, fotbalul, baschetul, voleiul, taekwondo, karate și tenisul de masă sunt disponibile studenților din San Carlos. Toate cursurile sunt voluntare.
Joshua Nnaka Chibisi, student la psihologie la Universitatea din Nigeria, este un jucător amator de tenis de masă. Această mare universitate africană are propriile sale săli de sport, terenuri de tenis și de fotbal. Băieții joacă badminton, volei, baschet cel mai adesea în weekend. Echipele universitare participă la campionate anuale, concurând cu alte universități și, de regulă, câștigă.
Kaylan Manuela Antonio de Sousa, studentă la drept din Angola, joacă și ea tenis de masă. „Nu există echipă la universitatea noastră, doar prieteni cărora le place să se distreze. În Angola, unele universități au un curs special pentru pregătirea profesorilor de educație fizică. Ei învață, nu se antrenează și nu participă la competiții. Dacă vrei să intri în echipă, poți să mergi la centru și să te antrenezi acolo, apoi îți vei reprezenta universitatea”, explică Kaylan.
În China, reprezentanții anumitor sporturi studiază și se antrenează la universități de specialitate. Jucătoarea de badminton Zheng Lan, studentă în anul IV la Universitatea de Sport din Beijing, a spus că la școala ei sunt disponibile voleiul și frisbee-ul.
Sporturile precum tenis, tenis de masă, volei, baschet, înot, rugby, hochei pe teren, șah, fotbal sunt disponibile studenților argentinieni. În unele universități, orele de educație fizică sunt obligatorii pentru studenți, în altele acestea sunt opționale.
La Universitatea irakiană din Basra se practică baschetul, voleiul, fotbalul, luptele și boxul. Sunt și antrenori foarte buni, de grad înalt. Universitatea este dotată cu o sală de sport, un stadion, un teren.
În Azerbaidjan educația fizică este obligatorie pentru toți elevii din anul I și II, apoi orele de sport sunt cu participare voluntară.
Universitatea Națională Tehnică din Belarus are o facultate tehnică de sport, care pregătește specialiști în întreținerea instalațiilor sportive. În această universitate există două secții separate: una este angajată în sporturi de cea mai înaltă performanță, iar cealaltă se ocupă de tehnologiile de fitness. Pe când la prima secție se antrenează din greu studenții de diverse specialități, care ulterior arată rezultate sportive, cealaltă organizează cursuri de aerobic și alte activități sănătoase.
Serviciul de presă al universității Ural ne-a spus că studenții Universității Federale din Ural merg la ore de educație fizică pentru note bune la colocvii timp de doi ani și jumătate. Volumul cursurilor este de 4 ore pe săptămână, în timp ce tinerii pot alege cu ce să se ocupe. Atât sporturile de masă, cât și cele de înalta performanță se dezvoltă la Universitate în paralel. Sunt 32 de secții, aproximativ 40 de echipe naționale, peste 20 de facilități sportive – condițiile la care studenții unor țări nu pot decât să viseze.