n.10 ianuarie 1799 – d.2 octombrie 1875

Puțini intelectuali români din secolul al XIX-lea au avut o activitate mai prodigioasă ca Petrache Poenaru: inginer, inventator, cartograf, profesor, fondator de școli sătești și instituții de învățământ superior, coautor al primului dicționar francez-român, având contribuții esențiale la formarea terminologiei matematice românești, revoluționar etc.
În perioada studiilor la Paris, a inventat și a obținut (în mai 1827), brevetul de invenție pentru condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală, practic primul toc rezervor din lume, precursorul stiloului de mai târziu.
Dintre celelalte merite ale sale amintim: cartograf în echipa profesorului-geodez francez Louis Puissant – care a realizat harta Franței la scară mare -, contribuția la formarea unei terminologii matematice românești prin publicarea în limba română a primelor cursuri de geometrie (după lucrarea omonimă a matematicianului francez Adrien Marie Legendre) și algebră (1841, după germanul Appeltauer), editarea (împreună cu istoricul Florian Aaron și George Hill) primului dicționar francez-român (1840-1841, două volume, Vocabular francezo-românesc), înființarea a sute de școli primare în care se predă după metoda lancasteriană (un elev foarte bun la învățătură îl ajută pe învățător la predare, instruind o grupă de elevi), cofondator al unor instituții de învățământ superior, între care Școala de Poduri și Șosele (actuala Universitate de Construcții).
Spre sfârșitul vieții a fost ales membru al Academiei Române (1870).
Petrache Poenaru a fost și revoluționar: în tinerețe a fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu, și, mai târziu, a participat la Revoluția de la 1848 din Țara Românească, făcând parte din „Comisia pentru liberarea romilor”.
În final, iată și o curiozitate despre acesta: Petrache Poenaru a fost primul român care a călătorit cu trenul, în octombrie 1831, în Anglia, chiar pe prima cale ferată din lume, care lega, din anul precedent, orașele Liverpool și Manchester: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului […]; douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi”.