Acum 33 de ani, pe 15 octombrie Președintele URSS Mihail Gorbaciov a primit premiul Nobel pentru Pace.
În martie în anul 1985 Mihail Gorbaciov a fost ales secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Odată cu venirea lui Gorbaciov la putere, în URSS a fost pornit procesul de democratizare, așa numita perestroika (restructurare).
Rezultatul acestei reforme a pus capăt regimului totalitar în țară, în anul 1990 puterea a trecut de la Partidul Comunist în mâinile Congresului deputaților poporului al URSS, primul parlament din istoria sovietică, ales pe baza alegerilor democratice și libere.
Pe 15 martie în anul 1990 Congresul l-a ales pe Gorbaciov în funcția de președintele URSS. Perestroika a fost propulsată de principiile de glasnost (transparență) și otkrîtost (deschidere). A fost dezvoltat programul de trecere a activității economice a țării pe baza economiei pe piață în interesul societății.
În relațiile internaționale Gorbaciov a desfășurat în mod activ politica de detensionare pe baza principiilor „noii gândiri” formulate de el însăși și a devenit una dintre figurile cheie ale politicii mondiale.
În perioada între 1985-1991 a avut loc o schimbare radicală în relațiile între URSS și Occidentul, trecerea de la relații ostile la cele de parteneriat. Pentru a recunoaște meritele semnificative ale lui Mihail Gorbaciov ca fiind un reformator extraordinar, un politician global care a făcut o contribuție unică la schimbarea relațiilor internaționale spre bine, acesta a primit premiul Nobel pentru Pace.
În declarația sa din 15 octombrie anul 1990, Comitetul Nobel și-a început discursul în felul următor: „În anul 1990 Comitetul Norvegian a hotărât să-i acorde premiul Nobel pentru Pace Președintelui URSS Mihail Gorbaciov pentru rolul său de conducător în procesul de pacificare, care reprezintă o parte integrantă a vieții comunității mondiale. În ultimii ani în relațiile între Orient și Occident au avut loc unele schimbări considerabile. Confruntarea a fost înlocuită de negocieri...”.
Aceste momente istorice au fost provocate de o serie de factori, dar în anul 1990 Comitetul Nobel a decis să aprecieze contribuția lui Mihail Gorbaciov, care s-a dovedit decisivă în toate aceste procese. Transparența crescută pe care a adus-o în societatea sovietică a contribuit la consolidarea încrederii mondiale. După cum crede comitetul, „procesul de pacificare la care Gorbaciov a adus o contribuție extraordinar de semnificativă, deschide noi posibilități în fața comunității mondiale pentru a-și rezolva problemele actuale, fără deosebire de diferențe ideologice, religioase, istorice și culturale”.