Data prăznuirii pe rit vechi: 2 aprilie.
În această zi biserica ortodoxă prăznuiește amintirea Sfântului Cuvios Tit, făcătorul de minuni, care a viețuit în secolul IX.
În poporul rus Sfântul Tit a fost poreclit „Spărgătorul de gheață” fiindcă în această zi se topește definitiv gheața de pe râuri și lacuri. Era un proces pe care rușii l-au urmărit cu atenție: dacă gheața se va scufunda până la fund, țăranii s-au pregătit de un an greu. Dacă apa se va turna, țăranii au așteptat la o recoltă bună de ierburi și un cosit timpuriu. Iar dacă gheața nu se va topi până la ziua Sfântului Tit, atunci peștele se va prinde cu greu în această primăvară. În această zi oamenii au urmărit comportamentul păsărilor. Dacă strigă prepelița, vor fi recolte bune de ierburi și pâine.
De asemenea, această zi se numea „Fără de pâine”. Depozitele de semințe erau pe terminate și oamenii au supraviețuit doar pe pâine și kvas (băutura tradițională rusească). În legătura cu aceasta oamenii au spus: „Odată am avut de toate pe lopată, iar acum iată-ne chircind picioarele”, „Cineva n-are nimic, dar noi, nici atât”. În pofida vremurilor grele, rușii nu s-au atins de semințele pregătite pentru sădit. Era un tabu: „Vinde-ți vaca, dar sădește semințele cele bune”, „Înfometează-te dar nu economisi semințe pentru sădit”.
În rândul vânzătorilor, în schimb, această zi a fost denumită „ziua bacșișului”. Au încercat s-o sărbătorească cât de poate de gălăgios, acest lucru promitea mult profit în tot anul.
Deseori ziua Sfântului Tit cade în perioada Postului Mare. Acest lucru se explică printr-o mulțime de glume, zicale și proverbe despre Tit. „Al nostru Tit bea și în post”, „Beatul Tit tot reperă psalmi”, „Al nostru Tit este și băut, și bătut”, iată doar câteva dintre ele.
În această zi își sărbătoresc onomastica persoanele cu numele:
Gheorghi, Grigori, Efim, Tit.