Complexul muzeal principal al Ermitajului cuprinde patru clădiri care conțin 400 de săli! Pentru a le parcurge pe toate în fugă, aveți nevoie de o zi întreagă, iar pentru a studia fiecare sală este nevoie de 2-3 zile.
1. Sala Gheorghe (Sala Mare a Tronului)
Locație: Palatul de Iarnă, etajul 1, sala 198.
Sala Gheorghe a fost realizată în anii 1787-1795 la proiectul lui Giacomo Quarenghi, a fost sfințită la 23 noiembrie 1795, în ziua Sfântului Gheorghe Purtătorul de Biruință. Amenajarea inițială a sălii a fost distrusă în incendiul din 1837.
Este, probabil, cea mai solemnă sală a Ermitajului. Tocmai aici au avut loc cele mai oficiale ceremonii și recepții. În interiorul sălii a fost folosită marmura de Carrara și bronzul aurit, parchetul include 16 specii de copaci. Tronul imperial mare a fost realizat la comanda împărătesei Anna Ioannovna la Londra. Deasupra tronului este amenajat basorelieful „Sfântul Gheorghe Purtătorul de Biruință doborând cu sulița un balaur”, unul dintre cele mai vestite simboluri ale heraldicii rusești.
2. Sala Petru (Sala Mică a Tronului)
Locație: Palatul de Iarnă, etajul 1, sala 194.
Sala realizată în anul 1833 de către Auguste Montferrand a fost ars în incendiul din anul 1837.
Sala este dedicată memoriei Sfântului Petru I. În interiorul sălii se pot vedea monograma primului împărat rus (două litere „R” din alfabetul latin), doi vulturi bicefali și coroane, precum și tabloul lui Jacopo Amigoni „Petru I cu chipul alegoric al Gloriei” și tablourile care îl înfățișează pe Petru cel Mare la fronturile Marelui Război Nordic, care le aparțin lui Pietro Scotti și lui Barnaba-Giovanni Medici. Tronul, panourile brodate cu firul de argint și argintării au fost realizate la Petersburg la sfârșitul secolului XVIII.
3. Sala stemelor
Locația: Palatul de Iarnă, etajul 1, sala 195.
Este una dintre cele mai spațioase săli de paradă ale Palatului de Iarnă, suprafața totală fiind de 1000 de mp. Sala a fost proiectată în anul 1839 la comanda împăratului Nicolae I. Tematica principală a sălii este ideea de glorificare a puterii Imperiului Rus.
Intrările în această sală sunt decorate de monumente de luptătorii ruși antici cu steme, iar pe lăncile stemelor sunt atașate basoreliefurile stemelor guberniilor rusești. Stemele guberniilor s-au păstrat și pe lustrele. În centrul sălii se află o cupă din aventurin.
4. Galeria militară din anul 1812
Locația: Palatul de Iarnă, etajul 1, sala 197.
Ideea de a realiza o galerie grandioasă în cinstea victoriei Rusiei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din anul 1812 îi aparținea lui Alexander I. În anii 1818-1819 acesta a plecat la Aachen, la Congresul de la Aix-la-Chapelle, unde a făcut cunoștință cu portretistul englez George Dow, care a venit cu Prințul Eduard, Duce de Kent.
Țarul rus i-a comandat o serie de portrete ale generalilor ruși care au participat la campaniile din 1812, 1813 și 1814. În primul an pictorul a realizat în jur de 80 de portrete, după ce a fost asistat de Alexandr Poliakov și Vasili Golike. Aceștia s-au ocupat de copierea portretelor trimise de generalii care nu au putut veni în persoană.
Galeria s-a deschis în anul 1826, după un an de la moartea împăratului Alexander I. În cadrul galeriei au fost expuse 332 de portrete.
În anul 1837 o parte a sălii a fost distrusă în incendiu, dar toate tablourile au fost salvate.
5. Sufrageria de aur a Mariei Alexandrovna
Locația: Palatul de Iarnă, etajul 1, sala 304.
Sufrageria de paradă, care se aseamănă mai degrabă cu o cutie de aur, a fost realizată de Alexandr Briullov în anii 1838-1841 pentru căsătoria viitorului împărat Alexander II. Proiectul a fost aprobat de țarul Nicolai I, a luat ca baza proiectul Sălii Tronului din reședința principilor electori (Kurfürst) din Munhen.
Tavanul sufrageriei este decorat cu ornamentul aurit. Draperiile, streșinile și tapițeria mobilei inițiale erau de culoarea de zmeură, iar în timpul lucrărilor de restaurare din 1960, textilul a fost înlocuit cu textil albastru.
6. Sala de malachit
Locația: Palatul de Iarnă, etajul 1, sala 189.

Inițial, sala a fost denumită Sufrageria de jasp: în anul 1830 a fost proiectată pentru soția lui Nicolai I Alexandra Fiodorovna. Interiorul inițial a fost distrus în incendiul din 1837.
Au fost salvate obiectele de mobilier realizare după schițele lui Montferrand și vaza mare din malachit. În anii 1838-1839 Alexandr Briullov a recuperat Sala și a transformat-o în Sala de malachit.
Între iunie și octombrie 1917 Sala de malachit a găzduit ședințele Guvernului provizoriu.
7. Sala pavilioanelor
Locația: Ermitajul Mic, etajul 1, sala 204.
Este una dintre acele săli în care nici nu știi la ce să te uiți: la tavan, lustre, arcade, fântâni arteziene sau ceasul „Păun”.
Arhitectul Andrei Stackenschneider a realizat sala în anii 1855-1858 în stilul eclectic, unind în interiorul sălii motivele antichității, ale Renașterii și cele orientale. O mulțime de coloane și lustre, marmura deschisă la culoare și aurul, cristalul și panoul mozaic pe jos în stilul Romei Antice creează o impresie de un interior delicat, ușor, solemn.
Această sală este decorată cu unul dintre cele mai vestite exponate ale Ermitajului – ceasul „Păun”, realizat de meșterul englez James Cox, cumpărat de Ecaterina II în anul 1781. Este singurul ceas mare automat funcțional din secolul XVIII care s-a păstrat până în ziua de astăzi nefiind modificat.
8. Sala Leonardo da Vinci
Locația: Ermitajul Mare (Vechi), etajul 1, sala 214.

În această sală sunt expuse doar două tablouri, care au însă o semnificație aparte: „Madonna Benois” și „Madonna Litta” (1452-1519). Aceste cele mai valoroase tablouri au fost mutate în această sală în secolul XX. Т
Interiorul sălii a fost creat în anii 1850 în stilul regelui Ludovic XIV.
În trecut, sala a fost denumită Sala Mică a feldmareșalilor în onoarea marilor voievozi ruși Piotr Rumianțev, Grigori Ptiomkin, Vasili Dolgoruki, Alexandr Suvorov, Mihail Kutuzov și Ivan Paskevici: reliefurile lor decorează spațiul deasupra ușilor.
La mijlocul anilor 1890 aici au fost păstrate cadourile aduse de viitorul împărat Nicolai II din Orient.
9. Logiile lui Rafael
Locația: Ermitajul Nou, etajul 1, sala 227.
Prototipul sălii a fost galeria Palatului Apostolilor la Vatican, pictată după schițele pictorului Rafael Santi din epoca Renașterii.
Logiile au fost proiectate din 1783-1792 la comanda Ekaterinei II. Pe bolțile galeriei se pot vedea copiile „Bibliei lui Rafael” – un ciclu al tablourilor bazate pe povestirile biblice, expus în Palatul Apostlilor.
10. Sala de cele Douăzeci de Coloane
Locația: Ermitajul Nou, parter, sala 130.
Potrivit proiectului arhitectului Leo von Klenze, sala de expoziție a vazelor antice a fost menit să facă parte din expoziție. Acest scop și-l îndeplinește și astăzi.
Coloanele împart spațiul în trei, astfel este reprodusă amenajarea bisericilor antice. Pe jos se află un mozaic din pătrățelele din piatră albă, albastră, gri, neagră și roșie-închisă. Tavanul este pictat ornamental. În sală sunt expuse vaze din Etruria și regiunile Italiei de Sud din sfârșitul secolului IX-II î. Hr.
Bonus: Scara Iordan
Locația: Palatul de Iarnă, parter, sala 2.
Încă un obiect pe care nu îl veți rata niciodată la Ermitaj este scara Iordan, realizată în anii 1758-1761 în stilul baroc și recuperată după incendiul din 1837.
Iordan era numele dat pavilionului pentru binecuvântarea apei peste copca în Neva în timpul sărbătorii Bobotezei. De pe această scară cobora procesiunea religioasă până la râu.
De la scara Iordan încep două anfilade: Nevskaia, care duce la camerele imperiale personale și Bolșaia - înspre Sala Mare a Tronului și a Bisericii Mari. Tavanul scării este decorat cu pictura „Olimp” de Gaspare Diziani. Acesta este cel mai mare tablou din colecția Ermitajului.