Acum 433 de ani, pe 6 decembrie, prin decretul țarului a fost interzisă transferarea țăranilor iobagi de la un stăpân la altul.
Pe 26 noiembrie pe rit vechi, în Rusia Kieveană a fost marcată Ziua Sfântului Gheorghe, când se termina ciclul muncilor agricole și iobagilor care și-au plătit datoriile le era permis să plece de la stăpânul său vechi în perioada de o săptămână dinainte și o săptămână de după Ziua Sfântului Gheorghe.
Însă pe (26 noiembrie) 6 decembrie 1590, la inițiativa lui Boris Godunov, țarul Fiodor Ioannovici a publicat decretul care a interzis țăranilor iobagi să-și schimbe stăpânul chiar și în ziua Sfântului Gheorghe. Decretul a fost neașteptat și surprinzător pentru țărani.
Însă iobagii aveau încă o șansă să scape de stăpânii lor. În anul 1597 a fost publicat decretul conform căruia termenul de căutare a iobagilor care au fugit a fost limitat la 5 ani.
Dacă în acest timp stăpânul a și-a găsit iobagul și nu a depus o cerere pentru căutarea acestuia, își pierdea dreptul la el, iar iobagul primea un alt stăpân. Legea nouă îi privea nu numai pe iobagi refugiați, dar și copiii și femeile lor. Orice transfer a fost considerat o fugă. Refugiatul a fost supus returnării împreună cu toată familia și averea.