George Enescu s-a născut pe 19 august 1881 (acum 143 de ani) în satul Liveni (astăzi satul George Enescu, România), într-o familie de țărani. Impresiile din copilărie, legate de natura natală, stilul de viață al țăranului român, munca sa, obiceiurile străvechi, cântecele și dansurile, au pus bazele simțirii naționale, care ulterior a devenit atât de caracteristică pentru Enescu artistul.

Încă din copilărie, a început să cânte la vioară, primind primele lecții la vârsta de 4 ani, avându-l ca profesor pe cunoscutul lăutar N. Chioru. La început, George improviza melodii, iar mai târziu un muzician care trecea prin sat l-a învățat să citească notele muzicale.

A urmat Conservatorul din Viena și spectacolele de operă, pe care Enescu le îndrăgea. Uneori, tânărul muzician încerca să dirijeze orchestra conservatorului studențesc. În 1892, Enescu a absolvit conservatorul cu medalie de aur. Familia l-a trimis la Paris pentru a-și perfecționa talentul. Între 1893 și 1899, Enescu a studiat la Conservatorul din Paris, iar după absolvire a devenit unul dintre cei mai buni violoniști din Paris.

Enescu a întâmpinat noul secol ca muzician consacrat. Concertează alături de Saint-Saëns și Casals; este ales membru al Societății Muzicienilor Francezi. Opera „Oedipe” (libret de E. Fleg după Sofocle; Opera din Paris, 1936) este cea mai grandioasă lucrare a lui Enescu, la care a lucrat timp de aproximativ 20 de ani. A fost invitat de mai multe ori să facă parte din juriul Conservatorului din Paris și, cel mai important, a desfășurat o intensă activitate concertistică.

Între 1907 și 1912, Enescu a întreprins mari turnee de concerte în țările europene. În 1909, a vizitat pentru prima dată Rusia, concertând la Sankt Petersburg și Moscova.

În timpul Primului Război Mondial, a continuat să concerteze în Franța, SUA și a trăit perioade îndelungate în România, cântând pe fronturi și în spitale. Fondurile strânse din concertele sale le-a donat pentru nevoile Crucii Roșii. Războiul și inflația care a urmat l-au ruinat pe Enescu. A efectuat turnee concertistice interminabile în întreaga lume, cucerind ascultătorii din Lumea Veche și Nouă cu spiritualitatea sa, tehnica impecabilă, profunzimea gândirii și cultura sa muzicală înaltă. Marii muzicieni ai vremii l-au admirat pe Enescu și au fost bucuroși să concerteze alături de el.

A fost un oponent al fascismului și a participat activ la renașterea culturală a României. În 1947, maestrul avea deja peste șaizeci de ani, dar a continuat să desfășoare o activitate concertistică intensă. În iarna anului 1955, aflat la Paris, s-a îmbolnăvit grav și ultimele luni din viață le-a petrecut imobilizat la pat.

George Enescu a murit la Paris pe 4 mai 1955. În 1958, a fost înființat Festivalul „George Enescu” (se desfășoară la București, Sibiu, Iași, din 2001 o dată la 2 ani).