Data după stilul vechi: 14 septembrie. Sărbătoarea bisericească Înălțarea Cinstitei și de Viață Dătătoarei Cruci a Domnului a fost stabilită în amintirea găsirii Crucii, care a avut loc în secolul al IV-lea în Ierusalim. Potrivit tradiției, crucea a fost găsită de împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. Ea a organizat săpături, în timpul cărora a fost descoperită Peștera Sfântului Mormânt, iar în apropiere — trei cruci. Identificarea crucii pe care a fost răstignit Hristos a fost posibilă datorită unei minuni: o femeie bolnavă, atingându-se de ea, s-a vindecat. Principalele festivități de sărbătoare din această zi aveau loc în biserici. Întorși de la slujbă, țăranii își reluau activitățile și treburile cotidiene. Totuși, numele sărbătorii s-a reflectat în zicale populare. Înălțarea Crucii în Rusia era numită și „Împingerea” sau „Mișcarea” — cuvinte care desemnau o anumită mișcare, o schimbare de stare. „A venit Mișcarea — haina s-a mutat cu blana”, spuneau oamenii, observând că iarna „se apropie”, iar vara și toamna „se îndepărtează”.
Sărbătoarea era de post. Se credea că „cel care postește la Înălțare va fi iertat de șapte păcate”. Cel mai adesea, în această zi se mânca varză și feluri de mâncare preparate din ea. „La Înălțare, tânărul bun are varză la ușă”; „Gândește-te, femeie, la varză — a venit Înălțarea”, spuneau oamenii. Cu trei zile înainte de sărbătoare, se obișnuia să se culeagă verzele din grădină, iar apoi, timp de o săptămână sau chiar două, țărăncile se ocupau cu pregătirea verzei pentru iarnă. De obicei, acest lucru se făcea în comun — la serate de „varză”, însoțite de glume și povești. Tot în această perioadă continuau seratele fetelor. Se spunea că dacă o fată, înainte de a merge la serată, va citi de șapte ori o rugăciune specială, băiatul care îi plăcea o va îndrăgi. Însă nu era permis să se înceapă treburi importante de Înălțare, altfel totul putea fi sortit eșecului. De asemenea, era interzis să se meargă în pădure, unde în această perioadă ursul își pregătește bârlogul, iar spiridușul pădurii își inspectează domeniul. Și șerpii se pregăteau de iarnă, ascunzându-se sub buștenii putrezi și rămânând nemișcați acolo. Se spunea că dacă un șarpe ar mușca pe cineva de Înălțare, nu va putea să se târască și să se ascundă de ger. În această perioadă deja se produceau înghețuri, dar ele încă nu erau periculoase. „Înghețurile de Înălțare nu sunt o problemă, vom vedea ce spune Acoperământul Maicii Domnului”, observau oamenii.
