Primul fan al porțelanului din țara noastră a fost Petru I: la comanda sa, în anul 1740, a fost dezvoltată o rețetă națională, pe baza căreia maeștrii noștri au început să creeze primele capodopere din porțelan. Primul serviciu a fost dăruit fiicei sale mai mici, Elisabeta Petrovna.
Atât în epoca țaristă, cât și în cea sovietică, porțelanul nu a fost doar o relicvă de familie, transmisă din generație în generație și păstrată cu grijă în dulapuri. Pentru artiști, acesta a fost un fel de pânză.
Înainte de revoluție, pictura pe porțelan era dominată de desene drăguțe, flori, monograme.
După anul 1917, desenele pe acesta au avut un caracter revoluționar: a fost decorat cu peisaje industriale, seceri și ciocane.
Serghei Chekhonin — un discipol al lui Ilia Repin — a invitat la pictură artiști care nu lucrauseră niciodată cu porțelanul. Astfel, Boris Kustodiev, Alexandr Samokhvalov și Kazimir Malevici au pictat vase într-un spirit industrial. Acesta din urmă a creat chiar propria sa concepție — porțelanul suprematist.
Astăzi, porțelanul rusesc este un obiect de artă de înaltă calitate, apreciat atât în Rusia, cât și în străinătate. Majoritatea obiectelor sunt fabricate într-un singur exemplar, ceea ce face ca fiecare piesă să fie unică.