Biografia Sofiei Solomoniak-Bluvshtein-Stendel este, probabil, una dintre cele mai misterioase biografii ale lumii care provoacă multe controverse până azi, fiindcă ar fi fost falsificată de însăși Sofia. Însă un lucru nu poate fi negat: faptele ei au fost determinate nu numai de pasiunea pentru tâlhărie, ci și de iubire. Iubirea față de bărbați.
Se știe sigur doar că Sofia a obținut o educație strălucitoare și a vorbit fluent câteva limbi străine. De asemenea a avut un talent artistic excepțional care a salvat-o. Iar apoi a dus la moartea ei.
Tocmai la Petersburg aceasta a inventat propria metodă de a fura pentru care a fost poreclită Mânuța de Aur: Sofia a închiriat o cameră la hotel, s-a încălțat cu pantofii moi, a intrat pe furiș în camerele rezidenților înstăriți și le-a furat banii și bijuteriile. Dacă rezidentul se trezea, Sofia se prefăcea că a greșit apartamentul și părea foarte jenată. Din când în când trebuia să facă dragoste cu victima sa și o făcea într-un fel extrem de artistic, astfel încât nimeni nu-și dădea seama că toate obiectele prețioase „au părăsit” camera de hotel sub cămașa vecinei simpatice.
Sofia nu a căutat relații de lungă durată, cu cât mai mulți amanți avea, cu atât era mai bine. Însă la un moment dat Sofia s-a îndrăgostit cu adevărat.
Iubitul ei a dat-o în judecată pe Sonia, săracă lipită datorită eforturilor acestuia. Sonia a fost trimisă în exil la Sahalin.
Sonia Mânuța de Aur a încercat să scape de pedeapsă pentru a se întâlni din nou cu amantul ei tânăr însă nu a reușit. A murit de la simplă răceală în anul 1902 și a fost înmormântată la cimitirul local.
Însă timp de câteva decenii una dintre mormintele de pe cimitirul Vagankovski atrage mii de oameni de toate categoriile, fiindcă tocmai acesta este considerat mormântul infractoarei legendare. În fiecare zi oamenii aduc aici flori și coronițe (iar mai des, țigări), aprind lumânări. De asemenea, vizitatorii lasă notițe, diferite bucate și băuturi (deseori oamenii mănâncă și o pomenesc pe criminală). Monumentul de pe mormânt este acoperit în întregime de diferite rugăminți către Sonia. Conținutul rugăminților este cu adevărat foarte diversificat, de la sloganul hoților „Dă-mi noroc” la ceva mai filozofic, precum „Ajută-mă să supraviețuiesc în această lume”. Din cauza acestor inscripții monumentul este revopsit în mod regulat.
Pentru lumea interlopă acest loc este un fel de loc pentru închinare, o mascotă, un idol.
La Moscova a trăit cândva un tâlhar pe nume Willy Urechiatul. Avea această poreclă fiindcă în tinerețe a participat la lupte ilegale în care i-au spart urechile.
Ăsta era un jucător de cărți necinstit care și-a dorit să strângă destui bani pentru a organiza un spectacol de iluzioniști în America.
Într-o zi a primit o șansă de a face mulți bani într-un joc mare.
Potrivit tradiției sale, a venit la mormântul Sofiei pentru a îngropa un bănuț câștigat data trecută și să-i ceară ajutor simbolului lumii interlope.
La ieșire de la cimitir s-a dat de o tânără fragedă, a căzut și s-a lovit cu capul. Când și-a revenit, și-a dat seama că nu ajunge la joc la timp.
Supărarea lui Willy trebuia să fi fost extrem de mare până la momentul când a aflat din ziare că la acel joc a avut loc o ceartă mare și au fost înjunghiați mulți oameni.
Așa că până astăzi mormântul Sofiei este considerat mascota criminalității, infractorii vin aici să-i ceară noroc înainte de afacerile lor și să-i mulțumească dacă totul s-a terminat cu bine.