Acum 696 de ani, la 26 martie 1328.
La 26 martie 1328, Ivan I Danilovici, poreclit Kalita, nepotul lui Alexandru Nevski, a obținut de la Hanul Üz Bek certificatul pentru domnia lui Kostroma, precum și titlul de Cneaz al Novgorodului, în semn de recunoștință pentru ajutorul acordat în suprimarea brutală a revoltei antitătare de la Tver. Iar 4 ani mai târziu, Kalita a fost desemnat de către Üz Bek drept Marele Cneaz al Vladimirului și a fost recunoscut drept Marele Cneaz al Întregii Rusii.
Acest lucru nu s-a produs din întâmplare: cneazul Ivan s-a distins prin capacitatea de a se înțelege cu hanul. În timp ce alte cnezate ale Rusiei au suferit de pe urma invaziilor Hoardei, teritoriile care s-au aflat în administrarea Cneazului Moscovei au rămas calme, pline de locuitori și, în comparație cu altele, erau într-o stare înfloritoare.
Începând din acea zi, simbolul tradițional al vechimii în Rusia de Nord-Est a trecut pentru totdeauna, cu excepția perioadei scurte între 1359-1363, la dinastia Rurikovicilor din Moscova. De aceea, domnia însăși a început să fie numită „Moscova”.
Numele lui Kalita este asociat cu creșterea capitalei, întărirea și decorarea acesteia. În timpul domniei acestuia, Kremlinul era înconjurat de o palisadă de stejar. Au fost construite Catedralele Adormirea Maicii Domnului și Arhanghel. El a anexat la Moscova teritoriul principal al Marelui Cnezat al Vladimirului.
Ivan Kalita a pus bazele puterii politice a domeniilor sale. În timpul domniei lui Ivan Danilovici, trezoreria a fost, de asemenea, reaprovizionată în mod semnificativ. De aici, conform unei versiuni, provine și porecla cneazului „Kalita”, adică „poșetă” sau „geantă”.