Jurnalul fetiței de 11 ani Tania Saviceva a devenit unul dintre cele mai cutremurătoare mărturii ale Celui de-al Doilea Război Mondial. Fata a făcut notițe în timpul asediului de la Leningrad în anul 1941, când unul câte unul membrii familiei ei au murit de foame.
În totalitate sunt nouă pagini în care Tania în doar câteva cuvinte scurte atestă moartea celor dragi. Aceste notițe au devenit un adevărat letopiseț al morții. Jurnalul Taniei Saviceva a servit drept una dintre mărturiile crimelor fasciștilor în timpul proceselor de la Nürnberg.
Fata a supraviețuit asediului dar nu a aflat niciodată despre demult așteptata Victorie de la 9 mai anul 1945.
Tania s-a născut în anul 1930 într-o familie numeroasă. Când a fost declarat războiul, familia Savicev a locuit la Leningrad. În vara 1941 membrii familiei au vrut să se adăpostească la țară dar nu au reușit să plece din Leningrad. În primele luni ale asediului toți membrii familiei au acordat ajutoare armatei sovietice: surorile ei au săpat tranșee și au donat sânge pentru cei răniți, au lucrat la uzine, mama Taniei Maria Ignatievna a cusut uniformă militară pentru soldați.
Într-o zi, după muncă nu s-a întors acasă sora Taniei Nina. În această zi au avut loc niște bombardamente puternice, așa că aceasta a fost considerată moartă. Ulterior s-a descoperit că Nina a fost evacuată direct de la uzină și a fost transferată împreună cu ceilalți muncitori în spatele liniilor. Ea nici nu a avut timp să-și anunțe familia.
Nina avea un carnet în care Tania a început să-și facă notițele.
Aceste notițe nu conțin nici sentimentul de frică, nici plângeri, nici disperare. Doar constatarea concisă și laconică a faptelor înspăimântătoare:
„28 decembrie anul 1941. Jenia a murit la ora 12.00 dimineața, anul 1941”.
„Bunica a murit la 25 ianuarie la ora 3 anul 1942”.
„Lioka a murit la 17 martie la ora 5 dimineața. Anul 1942”.
„Unchiul Vasia a murit la 13 aprilie la ora 2 noaptea. Anul 1942”.
„Unchiul Lioșa, 10 mai la ora 4 după amiază. Anul 1942”.
„Mama – 13 mai la ora 7 30 de minute dimineața. Anul 1942”.
„Au murit Savicevii”. „Au murit toții”. „A rămas doar Tania”.
În curând Tania a fost evacuată cu alți copii din Leningradul asediat. Fata a ajuns în orfelinatul nr. 48. A fost atât de subalimentat încât de abia putea să se miște. Suferea de tuberculoză.
Timp de doi ani doctorii au încercat s-o salveze, dar toate încercările au fost în zadar. Organismul Taniei a fost prea slab din cauza malnutriției îndelungate. La 1 iulie anul 1944 Tania Saviceva a murit.
Jurnalul Taniei Saviceva pe care în curând îl va cunoaște toată lumea a fost descoperit de sora ei Nina.
Aproape de mormântul Tanien Saviceva se află un perete cu basorelieful care înfățișează paginile din jurnalul ei. Aceleași notițe sunt cioplite lângă monumentul „Floarea vieții” în împrejurimile orașului Sankt Petersburg.
Astăzi la parterul blocului 13 de pe insula Vasilievski se văd 7 ferestre ale apartamentului în care a locuit familia Savicev.
📍Linia a 2-a a insulei Vasilievski, nr. 13/6.