În continuarea călătoriilor noastre virtuale prin Bucovina, nu putem omite capodopera regiunii, enigma nedeslușită până în ziua de astăzi, legendara Mănăstire Voroneț. Bucovina, denumită uneori „Elveția Românească”, ascunde multe comori, una printre ele fiind vopseaua albastră de pe pereții Mănăstirii, care nu și-a pierdut din intensitate de-a lungul secolelor. Mănăstirea Voroneț nu este apreciată doar în România ci și de turiștii din toate colțurile lumii, unele povești vorbind despre oferte de cumpărare din partea americanilor, oferte ce în perioada interbelică depășeau cu mult bugetul țării pentru un an.
Mănăstirea Voroneț este considerată “Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe fațada care ilustrează “Judecata de Apoi”. Pe lângă stilul arhitectural, mănăstirea este celebră și datorită pigmentului care rezistă de sute de ani pe pereții ei, albastrul de Voroneț.
Albastrul de Voroneț face din locul de poveste una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România și este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Suceava încă din anul 2004. Se află în topul celor mai frumoase obiective turistice din România.
Biserica este considerată una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, deoarece pictura interioară datează în cea mai mare parte din vremea lui. Picturile din interior sunt deosebite, dar în special atrag atenția picturi precum: Cina cea de Taină, Spălarea picioarelor, Ciclul patimilor, Împărtășirea Apostolilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare.
Pictura exterioară este din timpul domniei lui Petru Rareș. Aceasta a fost realizată la nivel artistic și este considerată și astăzi drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Frescele din exterior sunt apropiate de viață și se disting datorită coloritului viu ce este apropiat de cel al naturii înconjurătoare. Predomină nuanțele de verde și albastru.
Mănăstirea este recunoscută deja datorită nuanței denumită Albastrul de Voroneț. Despre aceasta, istoricii spun că au rămas plăcut surprinși de rezistența culorii chiar și în condiții climatice dure, iar meritele se datorează originalității tehnicii de lucru aplicate de către pictorii care au lucrat la mănăstire.
Rețeta de culori nu este cunoscută de nimeni, însă tehnica folosită pentru pictarea Mănăstirii Voroneț este foarte bine știută. Meșterii moldoveni au început lucrul la pictură atunci când pereții mănăstirii nu erau uscați bine, exact momentul potrivit când vopselurile se contopesc cel mai bine cu tencuiala. Nuanța de albastru viu este întâlnită doar la Voroneț, chiar dacă și alte mănăstiri din nordul Moldovei conțin albastru.
Lucruri mai puțin cunoscute despre Mănăstirea Voroneț:
Mănăstirea Voroneț a fost declarată monument istoric încă din 1918.
A fost desființată în 1785 de către ocupanții austrieci și și-a reînceput activitatea din 1991.
În imediata apropiere a Mântuitorului, pictura include și cele 12 semne zodiacale.
Este denumită și “Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe fațada de vest a mănăstirii. Ea ilustrează “Judecata de Apoi”.
Aici și-a petrecut ultimii 26 de ani din viață Daniil Sihastrul. Pustnicul a fost îngropat în biserica Mănăstirii Voroneț. El a fost canonizat în anul 1992 și a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
