Mihai Viteazul (1558–1601) a fost domnitorul Țării Românești din dinastia Basarabilor, un comandant care a întreprins prima încercare de a crea un stat românesc unificat, reunind sub conducerea sa cele trei principate dunărene: Țara Românească, Transilvania și Moldova. După ce a eliberat Țara Românească de turci și s-a aliat cu Habsburgii, în 1599 Mihai a invadat Transilvania, a învins și a devenit principele acesteia, iar curând a supus și Moldova. Pentru o scurtă perioadă de timp, a fost numit „domnitorul Țării Românești, Transilvaniei și întregului ținut al Moldovei”. Totuși, în doar câteva luni, trupele lui Mihai au suferit o înfrângere zdrobitoare din partea Poloniei. Voievodul a fost alungat din Moldova și Țara Românească, iar mai târziu reprezentanții săi au fost expulzați și din Transilvania. După ce și-a pierdut puterea, Mihai a plecat la Viena pentru a cere ajutor de la împărat, iar cu sprijinul trupelor imperiale a revenit la putere în Țara Românească. Totuși, ulterior, generalul imperial Giorgio Basta l-a acuzat pe Mihai de conspirație cu turcii și a organizat un complot împotriva lui. Potrivit martorilor, Basta le-a ordonat soldaților săi să înconjoare cortul lui Mihai, să-l prindă viu sau să-l ucidă. Acesta s-a apărat cu disperare, rănind cu sabia pe unul dintre atacatori, dar altul l-a lovit cu o suliță în abdomen, l-a trântit la pământ și i-a tăiat capul. Ulterior, trupul lui Mihai Viteazul a fost aruncat pe câmpie, lângă calul său mort, astfel încât toți soldații să vadă că liderul lor a murit. Mai târziu, pe acest loc a fost ridicat un obelisc. Capul lui Mihai a fost furat de susținătorii săi, dus în Țara Românească și așezat în Mănăstirea Dealu. De atunci, acesta a fost păstrat acolo împreună cu craniul altui mare voievod — Radu cel Mare. Secole mai târziu, Mihai Viteazul a fost recunoscut de români drept erou național. În 1847, în timpul lucrărilor de restaurare la biserică, mormintele lui Mihai Viteazul și Radu cel Mare au fost deschise, iar craniile celor doi voievod au fost așezate în sicrie de sticlă, expuse pentru vizitatori. În timpul Primului Război Mondial, craniul lui Mihai a fost scos din biserică și a ajuns chiar în Rusia, dar în noiembrie 1918 a fost readus înapoi la mănăstire, unde se află și acum într-un sarcofag de marmură sigilat. În 2016, a fost lansat un proiect pentru reconstrucția înfățișării voievodului. Specialiștilor li s-au transmis materialele cercetării realizate în 1920 de antropologul Francisc Rainer. Acesta a măsurat craniul și a realizat o serie de fotografii. Oamenii de știință au încercat să obțină craniul lui Mihai pentru o scanare 3D, dar mănăstirea a refuzat să le ofere relicva. De asemenea, a eșuat și încercarea de a invita specialiști străini: doar pentru prima etapă a lucrărilor aceștia au cerut 90.000 de euro, sumă pe care entuziaștii nu o aveau. Prin urmare, tânărul antropolog și sculptor român Radu Panait a preluat proiectul. Pe baza fotografiilor și documentelor, el a realizat o copie a craniului, iar apoi, pornind de la aceasta, a reconstruit înfățișarea voievodului. Cu ajutorul latexului, a fost modelată pielea, iar pentru refacerea coafurii s-au folosit păr uman. Barba a fost realizată din lână de yak. Portretul a fost completat cu haine princiare — un caftan, o mantie cu glugă și o pălărie decorată cu pene de fazan. Reconstructorul s-a familiarizat cu portretele voievodului realizate în timpul vieții. Sunt cunoscute patru astfel de portrete, dar acestea diferă între ele și nu se știe care dintre ele reflectă cel mai bine înfățișarea reală a conducătorului. În 2021, la 422 de ani după ce Mihai Viteazul a fost decapitat, portretul său sculptural a fost expus la Muzeul Suțu din București.