Data pe stil vechi: 8 august.
În această zi, ortodocșii comemorează amintirea episcopului Miron al Cretei. Conform tradiției, el a fost un om de o bunătate uimitoare, și numele său este legat de numeroase legende. De exemplu, se povestește că, pe când Miron era doar un simplu agricultor, a văzut cum hoții, care intraseră în hambarul său, își umpleau sacii cu cereale. Nu numai că nu i-a împiedicat, dar i-a și ajutat să-și ridice povara pe umeri. Rușinați de o astfel de bunătate și blândețe, hoții s-au îndreptat și au returnat tot ce furaseră anterior proprietarilor. Acesta este considerat primul miracol al lui Miron.
Locuitorii din Creta, cunoscând inima milostivă a lui Miron, l-au ales în unanimitate ca episcop, iar după aceea el a început să facă adevărate miracole. Astfel, când râul Triton a ieșit din matcă și amenința orașul cu o mare inundație, cu o singură mișcare a toiagului, preotul a readus râul în albia sa.
În Rusia, Miron era numit „Vetrohon” pentru că în ziua sărbătorii sale se produceau adesea vânturi puternice. „Vânturi-Vetrohonul împing praful peste lume, plâng după vara roșie”, spuneau oamenii. Apropo, vremea din ziua de Miron era un indicator al iernii ce va veni în ianuarie. De asemenea, se făceau prognoze pentru toamnă: dacă băteau vânturi liniștite, toamna urma să fie însorită; dacă se producea o furtună, septembrie se aștepta să fie ploios.
În această zi, bătrânii le puneau copiilor ghicitori despre vânt. Multe dintre ele au ajuns până în zilele noastre: „Fără mâini, fără picioare, dar deschide ușa”; „Fără mâini, fără picioare, bântuie câmpul, cântă și fluieră, rupe copaci și apleacă iarba la pământ”; „Când se stârnește voinicul, nu-l poți opri; când se potolește, nu-l vezi, nu-l auzi”.
Dacă de Miron apărea brumă, asta însemna că vara următoare se putea spera la o recoltă bună. Un astfel de fenomen nu era rar, pentru că deja se produceau friguri adevărate. Nu degeaba se spunea: „De Miron, totul e la timp: ține mănușile de rezervă”.
De Miron, era obiceiul de a culege mure din pădure — fructe suculente, acrișoare, care conțin multe substanțe benefice. În Rusia, oamenii cunoșteau bine proprietățile vindecătoare ale murelor și le foloseau ca remediu împotriva răcelilor și pentru a stimula transpirația. Cu toate acestea, aceste fructe erau apreciate și pentru gustul și aroma lor, fiind consumate ca delicii în stare proaspătă, sau utilizate la prepararea gemurilor, pastilelor, jeleurilor, infuziilor și vinurilor. Frunzele de mure erau infuzate ca ceai, împreună cu frunze de coacăz și căpșuni.
