În satele vechii Rusii, domneau reguli stricte. Persoanele cu un comportament infracțional, inclusiv hoții, erau îndepărtate din comunitatea țărănească, iar legea oferea dreptul deplin pentru aceasta. Comportamentul antisocial era condamnat sever, iar vinovații erau expulzați.

Se convoca adunarea satului, unde erau discutate „în detaliu” faptele celui care urma să fie alungat. Adesea, formularea „comportament rău manifestat prin furt și consum excesiv de vodcă” asigura trimiterea țăranului în Siberia. De altfel, sentințele emise de comunitățile sătești în acest sens erau de 2-2,5 ori mai numeroase decât cele ale instanțelor oficiale.

Cohabitarea extramaritală era considerată un mare păcat în satele rusești. Sfințenia cununiei era venerată de țărani. Ceea ce astăzi numim căsătorie civilă era considerată în vechime o crimă împotriva religiei și a idealului relațiilor matrimoniale. De obicei, femeia era cea care suporta greul consecințelor. Din fericire, aceasta nu era alungată, însă putea fi public insultată, acoperită cu noroi și pietre sau chiar condusă prin sat dezbrăcată.