Pe 9 august 1944 — exact acum 80 de ani — s-a încheiat cu victoria Armatei Roșii cea mai lungă bătălie a Marelui Război pentru Apărarea Patriei — Bătălia pentru Leningrad.

Timp de peste trei ani, soldații și ofițerii sovietici au purtat lupte aprige în direcția nord-vest, în timp ce locuitorii orașului au îndurat cu stoicism ororile blocadei.

Pentru conducerea Germaniei hitleriste, cucerirea Leningradului avea o importanță politico-militară semnificativă. Orașul era unul dintre cele mai mari centre strategice, politice și economice ale Uniunii Sovietice. Pierderea acestuia ar fi însemnat izolarea regiunilor nordice ale URSS și privarea flotei sovietice de posibilitatea de a se baza în Marea Baltică.

Bătălia pentru oraș poate fi împărțită în mai multe etape: apărarea pe accesurile îndepărtate și apropiate, 872 de zile de blocadă, străpungerea acesteia și ofensiva trupelor sovietice în direcția nord-vest. În loc să captureze orașul în trei săptămâni, cum spera Hitler, trupele fasciste au rămas la porțile acestuia timp de aproape trei ani.

Blocada Leningradului a fost complet ridicată la 27 ianuarie 1944, ceea ce a permis eliberarea regiunilor sudice ale regiunii Leningrad deja în februarie. Dar Bătălia de la Leningrad s-a încheiat definitiv abia în august 1944, odată cu înfrângerea trupelor finlandeze în Karelia — în acea perioadă, trupele sovietice eliberau deja Europa.

Apărarea Leningradului a devenit un simbol al curajului poporului sovietic. Cu prețul unor sacrificii imense, eroism și devotament, soldații sovietici și locuitorii Leningradului au apărat orașul.

Peste 350 de mii de soldați, ofițeri și generali ai Frontului Leningradului au fost decorați cu ordine și medalii, 226 dintre ei au primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Medalia „Pentru apărarea Leningradului” a fost acordată unui număr de 1,5 milioane de persoane. În 1965, pentru eroismul și curajul manifestate de locuitori în timpul blocadei, Leningradul a fost printre primele orașe care a primit titlul de Oraș Erou.