Acum 120 de ani, pe 29 septembrie 1904, în satul Vilia, în regiunea Volyn, într-o familie de funcționari vamali și a celei de-a doua soții a acestuia, fiică a unui emigrant ceh, s-a născut „Hristos”. Așa îl va descrie ulterior clasicul francez André Gide: „L-am văzut pe Iisus Hristos contemporan, care și-a scris propria Evanghelie revoluționară”. Totuși, în 1904, nu existau premise pentru un astfel de destin – băiatul a primit un nume absolut obișnuit: Nikolai. Iar numele său de familie era Ostrovski.
În 2002, criticul literar Lev Anninski scria: „Au fost necesari zece ani pentru a-l elimina pe Nikolai Ostrovski din programele școlare și pentru a rescrie articolele despre el în enciclopedii în așa fel încât să se susțină că „cultul lui Korciaghin a fost impus forțat și s-a prăbușit la apusul totalitarismului, la fel de brusc ca și alte simboluri ale acelei epoci totalitare”.
Prima parte a romanului, scrisă în 1931, a fost respinsă de două ori de edituri, cu explicații destul de ciudate – „scrisul nu e rău, dar autorul e complet necunoscut”. În 1932, editura „Garda Tânără” l-a publicat totuși. În anumite locuri, romanul a fost considerat chiar dăunător. La Harkov, s-a încercat retragerea lui din librării și biblioteci, pe motiv că „perioada de reconstrucție a tinerei Republici Sovietice este descrisă în cele mai negre culori, iar Pavel Korciaghin, cu frământările sale, seamănă mai mult cu un antierou decât cu un adevărat tânăr comunist”.
Un om imobilizat și orb poate atinge succesul și nu doar să trăiască, ci să aibă o viață plină și împlinită. În tinerețe, Ostrovski a suferit de tifos de trei ori, a avut dizenterie și a fost rănit grav de o schijă. Ulterior, a fost afectat de boala Bechterew (inflamație a articulațiilor și coloanei vertebrale), glaucom și orbire, insuficiență cardiacă, fibroză pulmonară, pietre la rinichi și pneumonii frecvente. Și acestea erau doar afecțiunile de bază. Pe lângă acestea, iată ce povestea el: „O piatră mi-a perforat vezica biliară, provocând o hemoragie și o intoxicație cu bilă. Medicii au spus atunci, în unanimitate: «Acum e capătul!» Dar iarăși nu le-a reușit, am reușit să scap, încurcându-le axiomele medicale”.
„La pacient se înțepenesc mai întâi articulațiile mari, apoi toate celelalte. Se transformă într-o statuie vie – membrele se află în diferite poziții, în funcție de cum au fost imobilizate de lava bolii”. Aceasta este o descriere aproximativă a stării în care se afla Ostrovski.
Dar el trăia. Trăia și scria. Evident, această tenacitate uimea pe toată lumea, așa că nu se poate vorbi de un cult „impus cu forța”. Cartea lui era citită cu sufletul la gură, chiar și înainte ca articolul din „Pravda” să apară și să fie cunoscut publicului larg.
În 1934, revista „Garda Tânără” a primit o scrisoare furioasă din Lugansk. Studentul filolog Marcenko dorea să împrumute cartea lui Ostrovski de la bibliotecă, dar s-a dovedit că erau 176 de persoane pe lista de așteptare înaintea lui: „De ce îi tratează așa pe cititori? Tipăriți mai multe exemplare, să ajungă la toți!”
Recent, în septembrie acestui an, Kazan a găzduit Forumul Literar al Țărilor BRICS. Printre participanți s-a numărat și Liu Wenfei, traducător și popularizator al literaturii ruse în China, care, după cum a spus, nu are nevoie de nicio promovare: „Literatura rusă este cea mai populară în China... Uneori chiar credem că literatura rusă este propria noastră literatură națională.”
Și cel mai interesant lucru este că, în această „a doua literatură națională”, un loc special îl ocupă Ostrovski: „Imaginea lui Pavel Korciaghin a devenit un simbol al luptei pentru idealuri. Câteva generații de chinezi au crescut cu această carte.”
Maestrul de wushu și actorul Jet Li, care a jucat în blockbustere precum „Arma Mortală”, „Mumia”, „Sărutul Dragonului”, a spus: „Există o carte extraordinară pe care am citit-o în tinerețe și care a avut o influență decisivă asupra mea – Cum s-a călit oțelul de Ostrovski. Această carte m-a format ca om. Și o recitesc constant, îmi amintesc de ea și tot timpul îl citez pe Korciaghin: «Nu vă temeți de niciun obstacol sau dificultate în calea voastră, pentru că doar așa poate fi călit oțelul...»”
Anul acesta, romanul lui Ostrovski a fost reintrodus în programa școlară de literatură din Rusia.