Unele denumiri de localități pot fi derutante. De exemplu, în Rusia, "pogost" se referă de obicei la cimitire. Cel mai cunoscut pogost este, desigur, Kizhi — un ansamblu uimitor de biserici din lemn de pe insula Kizhi, recunoscut ca monument UNESCO.
Însă pogost-ul poate desemna și o mică așezare, care trebuie să includă o biserică, casa unui preot și un cimitir. Dacă aici se stabileau și țărani, pogost-ul „se transforma” în sat.
Satul era considerat un centru mai mare format din mai multe localități, cu infrastructură dezvoltată: biserică, spital și administrație.
O unitate teritorială puțin mai mică era cătunul — chiar și doar una-două gospodării cu terenuri agricole. Diferența principală între cătun și sat era lipsa bisericii.
O altă mică așezare este colonia. Acest termen se folosea pentru locurile unde se stabileau oameni veniți din alte părți, adică „coloniști”.
Fermele puteau fi recunoscute după numărul de gospodării: puteau fi câteva sute sau o singură proprietate cu o fermă extinsă. Cel mai des, fermele erau amplasate în regiunile Don și Kuban, unde agricultura era ocupația principală.