Data după stilul vechi: 11 septembrie.
În această zi este comemorată Cuvioasa Feodora din Alexandria, care a trăit la sfârșitul secolului al V-lea. Potrivit legendei, Feodora trăia în dragoste și armonie cu soțul ei, dar un bogat orășean, sedus de frumusețea ei, a încercat să o ispitească. El a mituit o pețitoare care a înșelat-o pe Feodora, spunându-i că păcatul săvârșit noaptea nu este considerat vinovat. Feodora a cedat și și-a înșelat soțul, dar curând și-a dat seama de grozăvia adulterului.
Feodora a ajuns să-și disprețuiască trupul și s-a supus la diferite suferințe. O stareță, văzând suferințele păcătoasei, i-a amintit povestea Mariei Magdalena, care a spălat picioarele lui Hristos cu lacrimile sale. Acest lucru a inspirat-o pe Feodora să se retragă într-o mănăstire, însă în secret. Înțelegea că, într-o mănăstire de maici, soțul o va găsi, așa că s-a îmbrăcat în haine bărbătești și a intrat într-o mănăstire de călugări cu numele Feodor. După moartea Feodorei, soțul ei, aflând despre sacrificiul ei, a intrat și el în aceeași mănăstire.
În Rusia, pe Feodora (Fiodor), se marca a treia întâlnire cu toamna. „Orice vară se termină, toamna începe” – spunea poporul. În această perioadă, ploile erau frecvente, iar noroiul apărea. De aceea, despre sfânta se glumea: „Feodora – udă-ți coada.” Se amintea și de o altă zi a Fedorinei – cea de iarnă: „Două Fiodore pe an. Feodora de toamnă își suflecă poalele, iar Feodora de iarnă își acoperă fața cu o basma.”
Țăranii făceau bilanțul muncii de toamnă: adunau ultima ceapă din grădini și mutau stupii cu albine în adăposturi. „Cuvioasa Feodora – sfârșitul tuturor lucrărilor” – spuneau oamenii. În această zi mergeau și pe câmp să vadă cum cresc cerealele de iarnă. Dacă lăstarii erau puternici și deși, acest lucru promitea o recoltă bună pentru anul următor.
De Feodora exista obiceiul ca întreaga comunitate să strângă daruri pentru preotul bisericii din apropiere. Enoriașii o ajutau pe preoteasă să facă provizii pentru iarnă și să facă curat în casă și curte. Acest obicei se numea „osenșina”.
De la Feodora începeau seratele cu varză. Timp de două săptămâni, fetele și femeile tocau varză și o puneau la fermentat pentru iarnă, spunând povești, glume și râzând. Astfel de adunări erau numite și „kapustniki” – un cuvânt care a supraviețuit până în zilele noastre. La masă, în aceste seri, se serveau mâncăruri din varză – sarmale, plăcinte, supă de varză.
Bărbații, pe de altă parte, făceau bere. Cea mai gustoasă era considerată berea din vase de lut mari, numită „korchazhnoe”. Despre această băutură se spunea: „Bere neîmbătătoare – păcat. Bere îmbătătoare – păcat și mai mare. Dar când nu mai este bere – asta e cel mai rău.”
Nume de sărbătoriți în această zi: Victor, Herman, Dmitri, Evdokiya, Iya, Karp, Lev, Nikolai, Petru, Roman, Serghei, Feodora.