Data prăznuirii pe rit vechi: 3 aprilie.
Această zi a fost denumită în onoarea Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul, egumen al Mănăstirii Midichiei în secolele VIII-IX.
În ziua Sfântului Nichita începe să se topească zăpada, iar pe apele râurilor curge cu toată viteza gheața. Topirea gheții poate aduce multe necazuri: dacă râul se va revărsa, apa din râuri va mătura tot ce se află pe drumul ei. De aceea, oamenii au încercat să-și dea seama cât de mult se va revărsa râul. Rușii au determinat înălțimea după diferite semne: la ce înălțime și-a făcut cuibul scoicarul și după găurile cârtițelor (rozătoarea nu își va face niciodată gaura mai adânc decât viitoarea revărsare).
Se credea că în această zi se va trezi din hibernare spiritul apei. Țăranii au încercat să-l îmblânzească cu pâine, terci și măruntaie. Se spunea că chiar dacă spiritul apei nu mănâncă, toate animalele care locuiesc la fundurile râurilor se vor bucura de această mâncare primăvară.
Mai ales au încercat pescarii; au turnat ulei în râu și au cerut noroc în toate treburile lor. Cei mai superstițioși au pregătit un cadou mare pentru spiritul apei, cu trei zile înainte de ziua Sfântului Nichita au cumpărat un cadou de la țigani fără să negocieze cel mai slab cal și l-au hrănit cu pâine și zeamă. În ultima seară l-au uns cu miere și au pus panglici în coamă și l-au înecat în râu. Cel mai rău semn pentru pescari a fost dacă spiritul apei respingea cadoul lor.
Exista încă o înțelepciune: dacă în ziua Sfântului Nichita gheața nu se topea, nu se va prinde mult pește.
În această zi își sărbătoresc onomastica persoanele cu numele: Nichita.