Stațiunea Slănic Moldova poate fi vizitată pe întreaga durată a anului, fiind o stațiune cu caracter permanent. Stațiunea este caracterizată de un climat temperat, de un aer deosebit de curat, precum și de prezența izvoarelor minerale, cunoscute la nivel internațional. Stațiunea Slănic Moldova a obținut în decursul existenței sale numeroase medalii la diverse expoziții internaționale, ceea ce i-a adus supranumele de "Perla Moldovei". Pe cuprinsul stațiunii există mai multe mofete, care folosesc în scop medical gazul natural mofetic de la izvoarele 3 și 11.
Cercetările științifice asupra izvoarelor minerale din Slănic Moldova indică faptul că apa de aici poate fi utilizată la cure interne și cure externe. În aceste scopuri, se folosesc apele minerale bicarbonate, apele sodice, apele minerale carbogazoase, apele hipotonice și apele hipertonice. La tratarea anumitor afecțiuni și la relaxarea turiștilor contribuie și microclimatul salin și gazul de mofetă.
Indiferent că vizitați stațiunea Slănic Moldova pentru a vă supune unor cure sau că alegeți să vă bucurați de un sejur relaxant și liniștitor aici, veți avea ocazia să vizitați și o serie de obiective turistice dintre cele mai interesante. În topul celor mai impresionante atracții ale stațiunii Slănic Moldova se situează Cazinoul. Construcția a fost ridicată între anii 1892-1894, de către o echipă de meșteri italieni. Cazinoul a fost proiectat de către arhitectul ieșean George Sterian, inițiativa aparținându-i arhitectului Nicolae Ghica-Budești. Cazinoul are o arhitectură specifică stilului Art Nouveau, însă prezintă și influențe specifice stilurilor renascentist și neoromânesc.
Construcția numără două nivele, iar pe laterale este flancat de două turnuri. Clădirea este înfrumusețată de prezența ornamentelor sculptate în lemn. Cazinoul a fost construit în timpul domniei lui Carol I, care a dorit dezvoltarea stațiunii Slănic Moldova după modelul marilor stațiuni europene, motiv pentru care cazinoul era denumit în epocă Cazinou Regal. În anul 1960, clădirii principale a cazinoului i-au fost adăugate două terase, unde s-au amenajat o braserie, un bufet și o pensiune. Suprafața totală a cazinoului măsoară 1.847 metri pătrați, edificiul fiind reabilitat între anii 1994-1995.
Pavilionul central Racoviță este un edificiu impunător, care îmbină elementele specifice stilului baroc cu elementele arhitecturale tradițional românești. Inhalatorul este o clădire masivă, construită din piatră și cărămidă și decorată cu elemente orientale. Cele două construcții sunt dispuse vizavi de Cazinou, astfel încât o să vă fie ușor să le vizitați. Clădirea Epitropiei Romanului a fost construită între anii 1870-1890 și a fost refăcută între anii 1927-1990.
Dacă doriți să vă bucurați de plimbări în jurul stațiunii Slănic Moldova, puteți profita de ocazie pentru a vizita și Mănăstirea Ștefan cel Mare și Sfânt de pe muntele Bolovanu. Lăcașul de cult este situat la o distanță de 10 kilometri de centrul stațiunii Slănic Moldova, la o altitudine de 900 metri. Mănăstirea a fost ridicată în principal cu fonduri donate de către doi cetățeni americani, de origine română. Lăcașul de cult este închinat Sfântului Ștefan cel Mare, iar paraclisul poartă hramul Schimbarea la Față.
Turiștii vor putea face o vizită și Bisericii Sfântul Ilie, care datează încă din primii ani de există ai stațiunii. În secolul al XIX-lea, în jurul lăcașului de cult existau mai multe locuințe unde erau găzduiți bolnavii care vizitau stațiunea pentru cure. În anul 1916, în contextul luptelor purtate pe frontul din Moldova, stațiunea și, implicit, biserica s-au transformat în ruine. Până în anul 1927, stațiunea Slănic a rămas fără biserică, apoi ridicându-se lăcașul de cult care rezistă până în zilele noastre. Biserica Sfântul Ilie este amplasată în centrul parcului din Slănic Moldova și este înconjurată de conifere. Corpul zvelt și turlele lăcașului de cult se decupează plăcut din verdele intens al brazilor.
În apropierea stațiunii Slănic Moldova rezidă și câteva lăcașuri de cult catolice, care vă pot stârni interesul. Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost ridicată în ultimii ani ai perioadei interbelice, fiind consacrată la 8 septembrie 1943. La construirea lăcașului de cult s-a folosit piatră cubică. Profitând de amplasarea sa geografică, de jur împrejurul lăcașului de cult s-au construit case de odihnă, unde sunt cazați preoții care vin în stațiunea Slănic Moldova pentru tratament.
