Acum 426 de ani, la 27 februarie 1598 Zemski Sobor (Adunarea Națională) l-a învestit pe Boris Godunov în funcția țarului rus.
Drumul lui Godunov spre tron nu a fost deloc simplu. În orașul Uglici a crescut succesorul legal la tronul Rusiei Dmitri, fiul celei de-a șaptea soții a lui Ivan cel Groaznic. Însă în mai 1591 țareviciul Dmitri a murit în circumstanțe misterioase. Potrivit letopisețului, vina îi aparține lui Boris Godunov, fiindcă Dmitri avea prioritate în ordinea de succesiune la tron și era adversarul principal al lui Godunov.
Iarna, în anul 1598, a murit Fiodor Ioannovici, așa că linia masculină a ramurii moscovite a dinastiei Rurik s-a întrerupt.
La 27 februarie 1598 Zemski Sobor l-a ales pe Boris Godunov, cumnatul lui Fiodor Ioannovici, în funcția de țarul rus, a depus jurământul de credință față de acesta, iar în septembrie a avut loc ceremonia solemnă de încoronare.
Domnia lui Boris s-a caracterizat prin reconcilierea Rusiei cu lumea occidentală. Până atunci Rusia nu a cunoscut un domnitor care să favorizeze străinii atât de mult, încât o făcea Boris Godunov. Acesta a început să le ofere străinilor locuri de muncă în Rusia.
Domnia lui Boris a început cu succes. Însă în scurt timp în țară au început să aibă loc diverse necazuri. Intemperiile au dus la recolte proaste și insuficiente, în țară a început foamea care a durat 3 ani. Prețul la pâine a crescut de 100 de ori. Încercând să-i ajute pe cei înfometați, Boris a repartizat banii din trezoreria statului, însă pâinea tot s-a scumpit și banii au pierdut din valoare. Boris a ordonat să se deschidă hambarele țariste pentru cetățeni săraci. Însă depozitele statului nu au fost de ajuns pentru a asigura alimente pentru întreaga țară. Au avut loc cazuri de canibalism. Rușii se raportau la cele întâmplate în țară ca la judecățile lui Dumnezeu. A apărut convingerea că domnia lui Boris nu este binecuvântată de Dumnezeu, de aceea este ilegală și nu se poate sfârși cu bine.
A izbucnit răscoala care a cuprins 20 de regiuni ale Rusiei centrale și de la sudul țării. Rebelii au format detașamente numeroase care se îndreptau spre Moscova. Boris Godunov a trimis o oaste împotriva acestora. În septembrie 1603, rebelii au fost înfrânți în bătălia crâncenă de la intrarea la Moscova.
Prin toată țara s-au răspândit zvonurile că țareviciul Dmitri este în viață. La începutul anului 1504 a fost descoperită o scrisoare a unui străin din Narva care a declarat că țareviciul Dmitri a scăpat prin minune și locuiește la cazaci, iar țara Moscovei se va confrunta cu necazuri mari într-un timp foarte scurt.
Toamna, în anul 1604, Falsul Dmitri I cu câțiva polonezi și cazaci a plecat la Moscova. Nici blestemele Patriarhului Moscovei nu au reușit să suprime entuziasmul oamenilor. În ianuarie 1605 trupele de stat l-au înfrânt pe infractor.
Situația se agrava din cauza problemelor de sănătate ale lui Godunov. Începând din anul 1599 apar primele menționări ale afecțiunilor acestuia. În aprilie 1605 a murit subit. Se zvonea că Boris Godunov, disperat, s-a intoxicat; versiunea morții din cauzele naturale este mult mai probabilă, fiindcă Godunov suferea de multe boli. A fost înmormântat în Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail din Kremlin.