Acum 66 de ani, pe 12 octombrie în anul 1957 pentru prima dată pe ecranele cinematografelor din URSS a fost proiectat filmul lui Mahail Kalatozov „Zboară cocorii”.
Filmul este realizat pe baza piesei de teatru a lui Victor Rozov „De-a pururi vii”. Drama militară ne dezvăluie destinele oamenilor în ale căror vieți a intervenit războiul. Este o istorie tragică a unui cuplu – Boris și Veronica, despărțiți pentru totdeauna de război.
Rolurile principale sunt interpretate de actori cu renume: Tatiana Samoilova, Alexei Batalov și alții.
Filmul a primit premiul I la Festivalul din Cannes în anul 1958. De asemenea, a fost apreciat jocul extraordinar al Tatianei Samoilova. Pelicula a fost proiectată în multe țări ale lumii.
Acțiunea filmului se desfășoară la Moscova în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Boris și Veronica se iubesc și planifică să se căsătorească, se plimbă prin Moscova și văd un stol de cocori care zboară deasupra lor. Se aude cum bate ceasul turnului Spasskaia. După plimbare ei se întorc acasă. Este 22 iunie anul 1941. Dimineața următoare a început războiul și Boris pleacă la front fără ca Veronica să-și ia rămas bun.
La Moscova au început bombardamentele. Într-o zi, când Veronica, după ce a sunat la fabrica unde lucra Boris, a aflat că nu sunt vești de la el, ea și mama ei au început să vorbească. Conversația lor a fost întreruptă de o alarmă de raid aerian. Se grăbesc acasă să-l ia pe tatăl Veronicăi, dar acesta refuză să coboare la metrou, explicând că are de lucru urgent. Mama Veronicăi hotărăște să stea acasă cu soțul ei și o trimit pe Veronica singură la metrou; ea nu reușește decât să ia o veveriță de pluș, ultimul cadou de la Boris. Când Veronica a urcat din metrou a aflat că blocul ei a fost bombardat și părinții ei au murit.
Fiodor Ivanovici Borozdin, tatăl lui Boris, medic de profesie, a invitat-o să se mute la ei, unde Veronica se confruntă cu atenție din partea lui Mark, vărul lui Boris. Mark, care este de mult îndrăgostit de Veronica, este un pianist talentat, este în rezervă și nu merge pe front. De asemenea, Boris l-a sfătuit să nu meargă la război. Mark continuă să o urmărească pe Veronica, iar ea, cedându perseverenței lui, se căsătorește cu el. Acest fapt nu este acceptat de întreaga familie Borozdin, cu toate acestea, spre deosebire de sora lui Boris, tatăl nu s-a îndepărtat de ea.
Unitatea militară a lui Boris și a tovarășului său Stepan ies din încercuire în condiții dificile. Unul dintre soldați face un comentariu vulgar despre Veronica. Boris îl lovește în față și ambii sunt trimiși în misiuni de recunoaștere „în scop educațional”. Sub explozii de obuze și gloanțe, Boris, purtându-și partenerul rănit asupra lui, a fost lovit de o lovitură mortală.
Familia Borozdin este evacuată dincolo de Urali. Veronica lucrează ca asistentă într-un spital unde medicul șef este Fiodor Ivanovici. Veronica este nefericită pentru că crede că, căsătorindu-se cu Mark, l-a trădat pe Boris (de a cărui moarte nu știe).
Într-o zi la spital, unul dintre răniți suferă o criză de nervi din cauza unui mesaj pe care l-a primit că logodnica lui s-a căsătorit în timp ce era în război. Fiodor Ivanovici, liniștindu-l, spune că nu el, ci ea a fost cel care și-a pierdut fericirea. Întregul spital îl susține, iar Veronica, văzând cum oamenii tratează cu dispreț miresele infidele, iese din spital și vrea să se sinucidă. Se urcă pe un pod pentru a sări în fața unui tren care se apropie, dar în ultimul moment observă un băiețel pe drum. Veronica îl salvează de sub roțile unui camion și află că băiatul este pierdut, iar numele lui este Boris...
Filmul Zboară cocorii este singurul lung metraj sovietic care a obținut premiul la Festivalul din Cannes. În URSS triumful filmului din Festivalul din Franța în 1958 a fost descris într-o manieră prea modestă. Nu au fost menționați nici regizorul, nici scenaristul.
Însă, până în ziua de astăzi filmul „Zboară cocorii” rămâne nu numai o reflecție a vieții poporului sovietic, dar și culmea artei.