...Poarta aceasta va fi închisă,

nu se va deschide şi nici un om
nu va intra pe ea…

Cartea prorocului Iezichiel, 44:2

Sfântul proroc Iezechiel a trăit în secolul 6 î.Hr. S-a născut într-o cetate evreiască, ce se numea Sarira, din seminția lui Levi, a fost preot și fiul lui Buzi. În a doua robie a Ierusalimului de către Nabucodonosor la vârsta de 25 de ani, l-au dus legat cu lanțuri în Babilon împreună cu împăratul Iehonia al II-lea și alți iudei. Își avea locuința lângă râul ce se numea Hovar. Acolo i s-a arătat o vedenie de mare mirare, în acest fel: din ceruri  venea un nor mare și prea luminos, iar prin mijlocul norului umbla un foc, iar în mijlocul acelui nor se vedeau asemănările a patru jivine, care duceau un car. Fiecare jivină avea câte patru fețe: față de om, față de leu, față de vițel și față de vultur, și aveau încă și câte patru aripi, iar sub aripi mâini omenești. În fața lor se mai vedeau și patru roți mari și acele roți erau pline de ochi pretutindeni. Deasupra acelor patru jivini se vedea o tărie în chipul cristalului, iar pe acea tărie se vedea un scaun în chipul sapfirului. Iar pe scaun o asemănare omenească prealuminoasă și strălucire împrejur ca o asemănare a curcubeului.
O asemănare ca aceasta a slavei Domnului s-a arătat Sfântului Iezechiel. La fel ca și Moise, a despărțit apele Hovarului, și evreii au trecut pe malul celălalt, scăpând de la haldei. În timpul foamei, prorocul i-a cerut lui Dumnezeu hrana pentru cei înfometați.