Data pe stil vechi: 20 iulie. Ziua lui Ilie era considerată una dintre cele mai importante sărbători ale anului în Rusia. În această zi era cinstit profetul Ilie, care a trăit în Regatul Israel acum 900 de ani înainte de nașterea lui Hristos. Conform tradiției, el era un apărător fervent al iudaismului, criticând idolatria și orice nelegiuire.

În vremea lui Ilie, în Israel domnea regele slab Ahab, a cărui soție, Izabela, a decis să stabilească cultul zeului păgân Baal. Profetul Ilie a intervenit pentru a apăra sfintele iudeilor. Înzestrat cu un dar special, el a săvârșit multe minuni pentru a-l învăța pe rege și pe soția sa. Una dintre pedepsele trimise de Ilie asupra țării conducătorilor păcătoși a fost foametea de trei ani. În plus, el a executat personal preoții păgâni care au făcut sacrificii pe Muntele Carmel.

Faptele profetului au înfuriat-o pe Izabela, care a jurat să-l ucidă. Totuși, Ilie s-a ascuns în deșert. Mai târziu, revenind în regatul Israel, a reușit să-l înfrângă pe regele Ahab. Se crede că Ilie a fost luat la ceruri în viață: „dintr-o dată au apărut un car de foc și cai de foc” care l-au dus pe profet. Datorită acestei imagini, sfântul a primit în popor porecla de Ilie Tunătorul: se spunea că el, traversând cerul în carul de foc și încercând să lovească șarpele necurat, trimite tunete și fulgere.

În vechime, în Rusia, de Ziua lui Ilie se organizau procesiuni religioase și se rugau profetului pentru ploaie sau, dimpotrivă, pentru vreme însorită — în funcție de necesitate. În plus, se credea că apa de ploaie colectată în această perioadă vindeca atât de deochi, cât și de boli oculare.

De la Ziua lui Ilie începea toamna, deși conform calendarului era încă departe. Nopțile deveneau reci, înghețurile matinale erau frecvente, iar căldura zilei scădea. Din această zi oamenii încetau să se mai scalde (de altfel, acest obicei este încă viu). „Ilie Profetul a aruncat gheața în apă”; „De la Ilie, noaptea e lungă și apa e rece”; „Până la Ilie, omul se scaldă, iar de la Ilie își ia rămas bun de la râu”; „De Ilie până la prânz este vară, iar după prânz toamnă” — spuneau oamenii. Aerul devenea umed, iar gospodinele observau: „Până la Ilie se usucă sub tufiș, iar după Ilie nu se usucă nici pe tufiș”. Ploile erau frecvente: „Până la Ilie, preotul nu poate să se roage pentru ploaie, iar după Ilie, femeia o aduce cu șorțul”.

Zilele deveneau vizibil mai scurte. „Petru și Pavel au scurtat ziua cu o oră, iar Ilie Profetul cu două”, observau oamenii și adăugau: „De la Ilie, noaptea e lungă: muncitorul doarme bine, caii se satură”.

De Ziua lui Ilie era obiceiul de a coace primele pâini din noua recoltă, care erau savurate de întregul sat. În profet, țăranii vedeau un binefăcător capabil să aducă o recoltă bună. În unele gubernii, în această zi, se puneau la poartă cupe cu boabe de secară și ovăz și se cerea preotului să „îl laude pe Ilie pentru rodnicia pâinii”.

În același timp, de Ziua lui Ilie nu era obișnuit să se lucreze, mai ales pe câmp. Se spunea că pentru o astfel de „abatere” profetul putea pedepsi: „De Ilie nu se aruncă snopii — Ilie va arde cu furtuna”. Totuși, acest obicei era legat și de credința că doar până la această dată iarba își acumulează gustul și forța: „Până la Ilie, dacă aduni fânul, pui o livadă de miere în el”. Fânul adunat în această zi era folosit pentru umplerea paturilor, spunându-se: „Paiele lui Ilie — perna de sat”.

Țăranii credeau că de Ziua lui Ilie animalele sălbatice și reptilele ieșeau din vizuini și umblau prin pajiști și păduri, așa că nu era bine să scoți animalele la pășune pentru a nu fi sfâșiate de prădători sau mușcate de șerpi. Se considera că în animalele sălbatice intrau spirite rele, și doar tunetul lui Ilie Profetul putea să le alunge. De asemenea, în această zi se evita să se lase câinii și pisicile în casă — se spunea că asta ar putea atrage fulgerele asupra casei.

Onomastica în această zi

Alexandru, Alexei, Athanasie, Gheorghe, Efim, Ivan, Ilie, Constantin, Kuzma, Leontie, Nicolae, Petru, Savva, Serghei, Tihon, Feodor