Pe 11 septembrie, se sărbătorește anual Ziua Națională a Sobrietății în scopul combaterii dependenței de alcool și promovării unui stil de viață sobru.
Prima Zi a Sobrietății a fost organizată în 1913 la inițiativa preoților Bisericii Ortodoxe. În acele zile, în Rusia, toate magazinele de băuturi alcoolice erau închise, iar vânzarea de alcool era suspendată. În bisericile ortodoxe se organizau procesiuni și se citeau apeluri despre importanța și valoarea unui stil de viață sobru, urmate de o slujbă de rugăciune dedicată Sfântului Ioan Botezătorul. Fiecare doritor putea depune un jurământ de sobrietate, care era binecuvântat de preot.
În aceeași zi, există o sărbătoare oficială cu un nume amuzant: „Ziua Paharului de Sticlă”. Deși istoria acestui recipient din sticlă datează de câteva secole, ziua de naștere a acestuia este considerată 11 septembrie. Conform istoriei, în această zi, în 1943, la fabrica de sticlă din Gusev-Cristalin a fost produs primul pahar sovietic de sticlă cu fațete.
Designul paharului sovietic cu fațete (cu marginea netedă în partea superioară) este atribuit Verei Muhina, autoarea compoziției monumentale „Muncitorul și Colhoznica”. Totuși, nu există dovezi documentare care să confirme acest lucru. Potrivit unor surse, Vera Ignatievna a dezvoltat forma paharului special pentru cantinele sovietice.
Paharul „muhinian”, datorită inelului neted care îl înconjoară și care îl deosebește de paharul tradițional cu fațete, nu doar că era foarte rezistent, dar era și ușor de spălat în mașinile de spălat vase. Astfel, acest pahar sovietic a fost utilizat pe termen lung în cantinele din trenuri și la automate de băuturi carbogazoase de pe stradă.
Dimensiunile standard ale unui pahar cu fațete sunt de 65 de milimetri în diametru și 90 de milimetri în înălțime. De altfel, în perioada sovietică, paharele se produceau în diferite dimensiuni: de 50, 100, 150, 200, 250 și 350 de mililitri.
Primul pahar avea 16 fațete, ceea ce este considerat astăzi „clasicul genului”. Există și variante cu 12, 14, 18 sau 20 de fațete, dar și cu 17 fațete (acestea din urmă fiind mai puțin obișnuite, deoarece este mai ușor să produci pahare cu un număr par de fațete). De obicei, pe fundul paharului era imprimat prețul — 7 sau 14 copeici (atât costau paharele cu 20 de fațete).
