Pe 25 noiembrie, în Iacuția este sărbătorită Ziua Olonho, epopeea populară orală a republicii, recunoscută ca patrimoniu mondial UNESCO.
Ziua Olonho este dedicată unei părți importante din cultura spirituală a poporului iacut, înregistrată abia în secolul al XX-lea. Această tradiție este păstrată și promovată datorită Institutului de Cercetare Olonho din cadrul Universității Federale de Nord-Est „M.K. Ammosov”, caselor și Asociației Olonho.
Epopeea nu este populară doar în Iacuția: a fost tradusă în zece limbi (cu un total de 150 de opere) și este reprezentată pe scena Teatrului Olonho, relatează YSIA. Pe 25 noiembrie 2005, UNESCO a declarat epopeea eroică populară iacută drept capodoperă a patrimoniului oral și imaterial al umanității.
Olonho (în iacută „Олоҥхо”) este cea mai veche artă epică a poporului iacut (saha) și ocupă un loc central în folclorul iacut.
Termenul „olonho” se referă atât la tradiția epică în ansamblu, cât și la denumirea fiecărei povești individuale. Poemele, care au în medie între 10.000 și 15.000 de versuri, sunt recitate de povestitori populari, numiți olonhosut.
Cosmogonia Olonho este construită în conformitate cu religia Ayy. Acțiunea are loc în trei lumi:
Lumea Superioară (Üöhee Doidu),
Lumea de Mijloc (Orto Doidu),
Lumea Inferioară (Allaraa Doidu).
În centrul universului se află Aal Luuk Mas — Arborele Lumii. Rădăcinile sale pătrund în Lumea Inferioară, locul forțelor întunecate ostile, coroana crește în Lumea de Mijloc, unde trăiesc oamenii, iar ramurile se întind spre cer, unde locuiesc zeii Lumii Superioare.
Tema principală a Olonho este soarta tribului epic Ayy Aimaga (Айыы аймаҕа), strămoșii oamenilor, care luptă pentru stabilirea unei vieți fericite și prospere în Lumea de Mijloc. Una dintre trăsăturile distincte ale acestui gen este istorismul său specific: Olonho este conceput ca o poveste a întregii societăți umane, dar într-o formă mitologică.
