post
post

Printre numeroasele asociații pe care străinii le au când aud despre Rusia, una dintre principalele asociații este Siberia. Acest cuvânt este palpitant și înfiorător în același timp. În schimb, pentru majoritatea locuitorilor Rusiei, Siberia nu este doar o parte integrantă a Rusiei, ci și unul dintre simbolurile țării, locul puterii naturale, sursa de putere spirituală.
Tocmai de aceea nu este surprinzător faptul că există o sărbătoare dedicată acestei regiuni. Această sărbătoare este marcată în fiecare an pe 8 noiembrie în multe orașe ale Siberiei și este denumită Ziua Siberiei.
Sărbătoarea și-a luat naștere în sfârșitul secolului XIX, când împăratul rus Alexander III li s-a adresat cetățenilor Siberiei, subliniind semnificația uriașă a acestor teritorii pentru destinul Rusiei și le a urat prosperitate. În anul 1882 s-a sărbătorit aniversarea a 300 de ani de la cucerirea Siberiei. Acest moment istoric a devenit premisa pentru sărbătorirea datei de 8 noiembrie (26 octombrie pe rit vechi).
În multe orașe ale acestei regiuni vaste au fost organizate diverse festivități: iarmaroace și petreceri. Tradiția a fost uitată treptat după Războiul Civil, însă în ultimii ani locuitorii Siberiei încearcă în mod activ să reînvie tradiția. Pe 8 noiembrie, cu ocazia acestei date istorice legate de cucerirea Siberiei de către Cnezatul Moscovei, în multe orașe, precum Tobolsk, Tiumen, Tomsk, Krasnoiarsk, Eniseisk, Novosibirsk, Irkutsk și multe altele sunt organizate festivaluri, concursuri, concerte, evenimente sportive și alte festivități.
Cu toate că până în ziua de astăzi etimologia toponimului Siberia este dezbătută în mod activ de diferiți oameni de știință, unii dintre ei propunând diverse teorii, iar alții dezmințindu-le, data de 26 octombrie 1582 este o dată istorică, în care cazacii atamanului Ermak au intrat în capitala Hanatului Siberiei – orașul Kașlîk (Isker).
Campania atamanului Ermak a început în anul 1581 și s-a desfășurat în condiții dificile de vreme. Înaintarea se făcea cu precădere pe apă. Pe drum cuceritorii s-au confruntat cu trupele hanului Kucium, am avut loc bătălii violente, cazacii au fost asediați, puterile se terminau, iar întăririle veneau lent.
În anii următori, după moartea lui Ermak, consolidarea Hanatului Siberiei în cadrul Cnezatului Moscovei se va face prin construirea cetăților pe malurile râurilor în zone cheie și supravegherea constantă a acestor cetăți. Astfel, pe harta Rusiei au apărut orașele Tiumen, Tobolsk, Beriozov, Tomsk, Surgut etc. Cucerirea Siberiei de către Ermak a fost abia la început. Anexarea acestor teritorii a durat ani de zile, ceea ce se explică prin faptul că teritoriile la estul Uralilor se află departe de Moscova, acolo nu sunt deloc drumuri, teritoriile sunt puțin populate, iar mulți dintre hanii locali se opun cu furie.
Cu toate acestea, tocmai campania lui Ermak a inițiat formarea imaginii politico-geografice a Rusiei pe care o are și astăzi. Anexând Siberia, Rusia s-a transformat într-un stat uriaș, care se întinde de la partea europeană la cea asiatică a continentului. Rusia nu numai a câștigat noile teritorii. Siberia este o adevărată comoară de resurse naturale și blănuri.
În prezent, aceste teritorii reprezintă principala sursă de materii prime, minerale și resurse energetice. Desigur, cei mai valoroși sunt locuitorii Siberiei. Nu în zadar cuvântul siberian scote în evidență cele mai bune caracteristici ale oamenilor care s-au născut și s-au crescut aici.