Ziua Unității Naționale este marcată în Rusia, în fiecare an, în data de 4 noiembrie, începând din anul 2005. Această sărbătoare de stat comemorează evenimentele importante în istoria Rusiei din anul 1612, atunci când Rusia a fost eliberată de invadatori polonezi, această sărbătoare este programată să coincidă cu Ziua Icoanei Maicii Domnului din Kazan.
În data de 16 decembrie 2004 Duma de Stat al FR a adoptat în trei lecturi amendamentele aduse Legii Federale „Privind zilele gloriei militare (zilele victorioase ale Rusiei)”. Unul dintre amendamentele a prevăzut introducerea sărbătorii noi – Ziua Unității Naționale, și mutarea unei zilei libere de stat de pe 7 noiembrie (Ziua Acordului și a Împăcării) pe 4 noiembrie.
În prezent pe 7 noiembrie este celebrată una dintre Zilele gloriei militare a Rusiei – Ziua paradei militare desfășurate pe Piața Roșie din orașul Moscova pentru a celebra aniversarea a 24 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (1941).
Nota explicativă a proiectului de lege a inclus următoarea lămurire: „În data de 4 noiembrie 1612 luptătorii miliției populare, conduse de Kuzma Minin și Dmitri Pojarski au luat cu asalt Kitai-gorod, au eliberat Moscova de la invadatori polonezi și și-au manifestat eroismul și unitatea întregului popor fără deosebire de origine, religie și statul social”.
Din punct de vedere istoric, această sărbătoare este legată de Timpurile Tulburi în Rusia, perioada istorică de la moartea țarului Ivan cel Groaznic până în anul 1613, când pe tron a urcat primul reprezentat al dinastiei Romanovilor.
Timpurile Tulburi este o epocă a unei crize profunde a cnezatului Moscovei, când statul rus s-a dezintegrat și au apărut numeroși impostori. Puterea a fost uzurpată de Cei Șapte Boieri conduși de Fiodor Mstislavski, care a lăsat trupele poloneze să intre în Kremlin pentru a-l pune pe tronul rusesc pe prințul catolic Vladislav.
În această perioadă extrem de grea pentru țară patriarhul Hermogen a încurajat poporul rus să-și apere Patria și credința și să dea afară invadatori polonezi. Rușii încurajați de această chemare au început o mișcare rebelă foarte vastă pentru a-și elibera capitala. Răscoala a fost condusă de cneazul Dmitri Pojarski și negustorul Kuzma Minin. Ajutați de Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni din Kazan, rebelii au reușit pe 4 noiembrie 1612 să ia cu asalt Kitai-gorod și să dea afară polonezi din Moscova. Această victorie a devenit un impuls puternic pentru renașterea statului rus, iar Icoana din Kazan a devenit un obiect extrem de venerat.
Trebuie menționat faptul că în anul 1649 prin decretul țarului Alexei Mihailovici, ziua Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni din Kazan (22 octombrie pe rit vechi) a fost declarată drept una dintre zilele de stat în Rusia. În afară de acesta, la începutul secolului XX, în data de 8 mai pe rit vechi, a fost adus omagiu lui Kuzma Minin, pe care însuși Petru cel Mare l-a denumit „salvatorul Patriei”.
Mai târziu, din cauza revoluției din 1917 și evenimentele ulterioare, tradiția de a sărbători eliberarea Moscovei de la invadatori polonezi și lituanieni și ziua de deces al lui Kuzma Minin, a încetat să mai existe.
Astfel, se poate conclude că Ziua Unității Naționale nu este o sărbătoare nouă, ci reluare a tradiției veche.
În această zi, în întreaga țară au loc diverse petreceri, concerte, spectacole și competiții sportive. În ajunul sărbătorii sunt organizate diverse acțiuni educaționale și culturale. În diferite orașe ale Rusiei, partidele politice și mișcările sociale organizează marșuri patriotice și acțiuni caritabile. Cele mai importante evenimente dedicate Zilei Unității Naționale au loc în inima sărbătorii – în orașul Nijni Novgorod și pe Piața Roșie din Moscova.