Pe 26 aprilie 1986, acum 38 de ani, Centrala Nucleară de la Cernobîl a devenit simbolul celei mai mari catastrofe tehnogene din istoria umanității. Acest eveniment a schimbat fundamental viețile a milioane de oameni.
În acea zi, oprirea planificată a reactorului, care a durat 20 de secunde, părea doar o verificare obișnuită a echipamentului electric. Cu toate acestea, la câteva secunde după, ca urmare a unei creșteri bruște a tensiunii în al patrulea bloc energetic al stației, a avut loc o explozie chimică puternică, echivalentă cu 500 de bombe de la Hiroshima, care a eliberat aproximativ 520 de radionuclizi periculoși în atmosferă.
Conform rapoartelor oficiale, imediat după catastrofă, 31 de persoane au murit, iar 600.000 de lichidatori care au participat la stingerea incendiilor și la curățarea zonei au primit doze mari de radiații.
Grupul de risc a inclus personalul de la Cernobîl, participanții la eliminarea consecințelor accidentului, persoanele evacuate și populația din teritoriile afectate. Aproape 8,4 milioane de persoane au fost expuse radiațiilor. A avut loc contaminarea radioactivă a unui teritoriu cu o suprafață totală de 207,5 mii de kilometri pătrați. Sute de mii de persoane au fost evacuate din teritoriile contaminate.
Pe 17 decembrie 2003, delegații celei de-a 58-a sesiuni a Adunării Generale a ONU au adoptat o rezoluție privind Cernobîlul, subliniind caracterul pe termen lung al consecințelor accidentului de la centrala nucleară. Rezoluția prevedea întărirea cooperării internaționale și coordonarea eforturilor în scopul atenuării și minimizării acestor consecințe.
În memoria tuturor victimelor acestui accident și a celor care au participat la eliminarea consecințelor sale, au fost stabilite date comemorative - în Rusia, Belarus și Ucraina, precum și o dată comemorativă a ONU.