Old style date: June 28.
On the eve of St. Peter’s Day, young people in Russia stayed up late — having fun almost until morning. They danced, sang songs, and played games. It was said that whoever finds the blooming plant “Peter’s Cross” and pulls it out with its root will receive incredible luck. It was believed that the root could ward off any misfortune and lead to a treasure.
This day was also called Krapivnoe Zagovenie. It was believed that after this date, stinging nettle loses its healing properties. Therefore, there was a rush to cook nettle soup — the last of the year.
Peasants valued nettles for their usefulness. They made salads, soups, pie fillings, and also pickled and fermented them. Decoctions and infusions made from young nettle leaves were believed to restore strength and stop internal bleeding. Girls used this plant for cosmetic purposes — it was believed that nettle broth strengthens hair and prevents hair loss.
Nettles were also used in everyday life. They were used to obtain fiber that could compete with flax and cotton. “Nettle” fabric was used to sew strong sails, bags, sieves, and sometimes clothing. Thus, Andersen’s famous fairy tale in which a girl knitted shirts for her brothers from nettles is based on facts.
In Russia, nettles were also attributed mystical properties. For example, it was considered a good charm against the evil eye. To do this, nettle seeds needed to be burned on coals, and the resulting smoke spread throughout the house. Also, to protect against evil spirits, nettles were hung on doors and windows.
On the eve of St. Peter’s Day, leaves began to fall from trees. People said: “A leaf fell, August will come — two will fall,” and they began to expect autumn. In some regions, gardeners already began digging the first potatoes. Signs were noted: if the cuckoo stopped cuckooing at this time, it meant that winter would come early.
Names celebrated on this day:
Vasily, Herman, Gregory, Ivan, Joseph, Xenophon, Paul, Sergey.
nta „crucea lui Petru” înflorită și o scoate cu rădăcină va avea o noroc nemaivăzut. Se credea că rădăcina acestei plante poate alunga orice nenorocire și poate conduce la o comoară.
Această zi era numită și Krapivnoe Zagovenie. Se credea că după această dată urzica își pierde proprietățile vindecătoare. Prin urmare, trebuia să se grăbească să prepare ciorbă din frunzele de urzică — ultimele din acel an.
Țăranii apreciau urzica pentru utilitatea ei. Din ea se făceau salate, supe, umpluturi pentru plăcinte și se putea chiar mura. Din frunzele de urzică tânără se preparau decocturi și infuzii care aveau proprietatea de a restabili forțele și de a opri hemoragiile interne. Fetele foloseau această plantă în scopuri cosmetice — se credea că decoctul de urzică întărește părul și previne căderea acestuia.
De asemenea, urzica era folosită și în gospodărie. Din ea se obținea o fibră care putea concura cu inul și bumbacul. Din țesătura de urzică se făceau pânze rezistente pentru vele, saci, pânze de cernut și uneori haine. Astfel, celebra poveste a lui Andersen, în care fata își croia cămăși pentru frați din urzică, este bazată pe fapte reale.
În Rusia, urzicii i se atribuiau și proprietăți mistice. De exemplu, se credea că este un bun talisman împotriva deochiului. Pentru aceasta, semințele de urzică trebuiau arse pe cărbuni și fumul rezultat trebuia răspândit în casă. De asemenea, pentru a proteja casa de spiritele rele, urzica era atârnată la uși și ferestre.
În ajunul Zilei Sfântului Petru, frunzele începeau să cadă din copaci. Oamenii spuneau: „A căzut o frunză, vine august — vor cădea două” și începeau să aștepte toamna. În unele regiuni, grădinarii începeau deja să sape primii cartofi. Se observau semne: dacă cucul înceta să mai cânte, însemna că iarna va veni devreme.
Onomastica în această zi:
Vasile, German, Grigore, Ioan, Iosif, Xeno, Pavel, Sergiu.
