Cafeaua a fost interzisă în multe țări, de-a lungul anilor: de la țările arabe până la Europa, fiind considerată un „elixir diavolesc”. Doamnele engleze credeau că această băutură „usucă” atracția soților lor față de partenerele de viață. Rusia și-a câștigat pe bună dreptate reputația de stat paradoxal, iar situația cu apariția cafelei în Rusia nu a fost diferită. De fapt, aici nu a fost interzisă, ba chiar oamenii erau obligați să o bea. În timpul domniei lui Petru I, cafeaua s-a răspândit în toată Rusia. Petru însuși s-a obișnuit cu „elixirul tonic” în timpul călătoriei sale în Olanda. La întoarcere, a emis un decret prin care se ordona servirea cafelei la adunările sale. Și mai mult decât atât — cafeaua a început să fie oferită la intrarea în Kunstkamera. Însă Rusia avea destule băuturi: kvas, sbiten, tincturi și decocturi de plante, iar boabele de cafea, extrem de scumpe, nu atrăgeau prea mult poporul. Se credea chiar că cafeaua era dată de însuși diavolul. Existau chiar zicători populare: „Ceaiul a fost blestemat la trei sinoade, iar cafeaua la șapte”. Cel mai pasionat iubitor de cafea a fost împărăteasa Ecaterina a II-a. Pentru a-i pregăti cinci cești, bucătarii foloseau 400 g de boabe măcinate — ea nu recunoștea o băutură mai slabă.