post
post
post
post
post
post

 

În rezervația Kronotski de pe Kamceatka se află vulcanul Uzon, un vestigiu al unei formațiuni uriașe străvechi. Oamenii de știință estimează că înălțimea sa depășea 3.000 de metri deasupra nivelului mării.

Cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, acest proto-vulcan gigantic a explodat, un cataclism puternic care a dus la formarea Uzon și a calderei sale – o depresiune cu un diametru de până la 12 km. În 1996, Uzon și caldera sa au fost incluse în lista patrimoniului UNESCO ca monument natural ce necesită o îngrijire specială.

Mărimea calderei impresionează, fiind una dintre cele mai mari de pe peninsulă, având o suprafață de aproximativ 100 m². Este situată la o altitudine de 700 m deasupra nivelului mării. Aproape complet înconjurată de stânci abrupte, caldera delimitează un platou exterior unde se află Vârful Berbecului. În partea estică se află un crater de explozie uriaș, întinzându-se pe mai mult de un kilometru și jumătate și umplut de Lacul Dalneie, considerat o formațiune tânără, cu o vârstă de aproximativ 7.600 de ani.

Lacuri se găsesc aici, în special în zona mlăștinoasă din vest. Cel mai mare, dar și cel mai puțin adânc, este Lacul Central, de asemenea, cel mai rece, cu apă dulce, unde trăiește păstrăvul arctic. Această pește ar fi putut fi un deliciu pentru urși, însă aceștia nu pot ajunge la lac din cauza malurilor abrupte, astfel că păstrăvul trăiește liniștit în Lacul Central.

Alte lacuri din caldera conțin fumarole, determinând apa să fiarbă plină de bule de gaz. Un astfel de lac, Bannoe, nu îngheață niciodată și chiar și iarna menține o temperatură de aproximativ +40°C. Compoziția de sulf solid al fundului lacului, sub care fierbe sulf topit, precum și emisiile de radon explică această căldură. Bannoe este mic, având doar 30 de metri în diametru.

Un alt lac, Cloridnoie, are o culoare alb-cenușie datorită compoziției clorură-sodiu. Pe fundul lacului se află numeroase izvoare termale și cratere de unde izbucnesc bule de gaz, creând iluzia că apa fierbe. Deși caldă, apa nu este fierbinte, iar atmosfera este impregnată de miros de hidrogen sulfurat.

În aceste condiții speciale, diverse forme de viață înfloresc – alge și organisme unicelulare numite arhee. Algele eliberează oxigen prin fotosinteză, care se combină cu hidrogenul sulfurat formând sulf, servind drept hrană pentru arhee. O parte din sulf rămâne și se depune pe țărm, formând Plaja de Sulf, caracterizată de culoarea galben-strălucitor. Un pârâu curge din Cloridnoie, conținând acid sulfuric.

Pe lângă lacuri, resursele de apă ale Uzonului includ numeroase râuri și pârâuri care se unesc pentru a forma Râul Zgomotos.

Peisajul calderei este variat și spectaculos. Procesele geologice îl modelează activ, relevând viața din scoarța Pământului. Câmpurile de fumarole sunt uimitoare; stâlpi de aburi se ridică cu zgomot din pământ, mai ales în partea de vest a calderei, unde sunt peste o sută de izvoare fierbinți și circa cinci sute de manifestări termale.

Caldera găzduiește cinci câmpuri termale, din care doar unul, situat în Câmpul de Est, este accesibil turiștilor. Aici se află oale de noroi impresionante precum Sculptorul, Artistul și Ucenicul. Numele lor provine din faptul că aburul fierbinte dă noroiului diverse forme, uneori amintind de operele artiștilor moderni.

În 2008, un nou gheizer a apărut în caldera Uzon, observat de cercetători. Noul venit a fost numit Ceața datorită aspectului său și aruncă un jet de aburi și apă de până la 6 metri.

Apele subterane conțin o varietate de elemente chimice, cum ar fi cupru, cobalt, fier, sulf, care, odată ajunse la suprafață, colorează argila în nuanțe vii de roșu, galben, maro, albastru și gri. Acest spectacol vibrant impresionează.

În aceste condiții naturale fascinante, caldera susține o diversitate de floră și faună. Chiar și în apele toxice, există viață, cu unele alge și bacterii care prosperă în medii bogate în hidrogen sulfurat și sulf, făcând din acest mediu toxic un paradis. În anii ’90, oamenii de știință au descoperit bacterii sulfuroase în aceste ape fierbinți, capabile să supraviețuiască la 90°C. Ele pot fi observate vizual, colorând apa în alb.

Din aprilie, urșii vin în caldera Uzon, atrași de abundența fructelor și nucilor. Numeroase păsări, de asemenea, populează zona: rațe, lebede, vulturi Steller, ploieri și altele. Ele își depun ouăle chiar în câmpurile termale, care servesc drept incubatoare naturale.

În unele locuri cresc exclusiv ferigi, evocând Pământul antic, iar pădurile de mesteacăn pitic cu trunchiurile lor răsucite creează impresia de „copaci dansatori”. Această pădure poartă numele. Alături de mesteceni, sunt prezenți pini de cedru pitic, iar solul este acoperit de mușchi, iarbă și o mulțime de fructe de pădure. Totuși, este strict interzisă culesul în această zonă protejată.

Oamenii pot vizita caldera Uzon doar în cadrul unui tur ghidat, urmând o rută stabilită sub supravegherea unui ghid