În data de 3 ianuarie 1850, la Sankt Petersburg a avut loc înscenarea execuției adepților lui Petrașevski.
În istoria literaturii secolului XIX, un loc semnificativ îl ocupă așa numitul caz al lui Petrașevski sau cazul adepților lui Petrașevski. Printre altele, cazul acesta a căpătat atâta popularitate fiindcă la niciun alt proces politic din Rusia nu au fost implicați atât de mulți literatori și oameni de știință.
În afară de însuși Petrașevski, care a publicat minunatul „Dicționar al cuvintelor străine” sub pseudonimul Kirillov, în acest proces au participat Dostoievski, Pleșceev, Palm, Durov, Tol, chimistul Lvov, igienistul Ahșarumov. Implicarea acestora la proces se explică prin faptul că ei participau din când în când la petrecerile de vineri organizate de Petrașevski și au fost denumiți drept „liber gânditori”, ce au atitudini și intenții revoluționare (deși în realitate mulți dintre ei nu susțineau ideea revoluției).
Aceștia au fost condamnați de răspândirea ideilor revoluționare în rândul poporului și de „încercarea de a cultiva ideologia dăunătoare a liberalismului în generația tânără”. Tribunalul a hotărât condamnarea la pedeapsa capitală a tuturor membrilor procesului. Această hotărâre severă a fost motivată exclusiv de „convorbiri criminale”, „idei dăunătoare” și „liberalismul abominabil”.
Însă cercul lui Petrașevski a intrat în istorie nu doar pentru o pedeapsă foarte severă, ci și pentru înscenarea execuției șocantă pentru contemporani, condamnații neștiind că fuseseră de fapt grațiați.
Pe 3 ianuarie 1850 (22 decembrie 1849) după 8 luni de închisoare, cei douăzeci de membri ai cercului antiguvernamental a lui Mihail Petrașevski au fost aduși din Fortăreața Petru și Pavel la terenul de execuție Semionovski din Petersburg, unde le-a fost pronunțată pedeapsa cu moarte.
Printre condamnații în giulgiuri de înmormântare, și-a așteptat execuția și Fiodor Dostoievski, care în această perioadă a lucrat ca inginer, dar a început deja să scrie și a devenit destul de vestit.
Pedeapsa a fost pronunțată. În jur de 10 minute s-au așteptat recunoașterea faptei și remușcările din partea condamnaților, ceea ce nu s-a întâmplat, însă. S-a ordonat executarea. Deodată pe terenul de executare a intrat un ofițer care a anunțat că țarul a acordat grațiere tuturor condamnaților și a înlocuit pedeapsa cu închisoare.
Printre altele, execuția lui Mihail Petrașevski a fost înlocuită cu închisoare pe viață, iar cea a lui Fiodor Dostoievski – cu 4 ani de închisoare cu înscrierea următoare la armată. De asemenea, Dostoievski, care a avut atunci doar 28 de ani, și-a pierdut toată averea și drepturile.