Data prăznuirii pe rit vechi: 27 decembrie.
În această zi este prăznuită amintirea Sfântului Ștefan, Primul Martir al Bisericii, care a provenit din diaspora evreiască. În jurul anului 34 d.Hr. Sinedriu l-a condamnat la pedeapsa cu moarte pentru predica creștină în Ierusalim.
În Rusia Kieveană, această zi a fost remarcabilă, fiindcă ciobanii au încheiat acorduri cu țăranii care au avut bovine. Din aceste vremuri, în limba rusă s-au păstrat destul de multe proverbe: „Ziua Sfântului Ștefan dă mâncare ciobanului pentru un an”; „Te angajezi ca cioban, întregul sat îți este dator”; „De ziua Sfântului Ștefan fiecare este propriul său domn”.
În afară de ciobani, în ziua Sfântului Ștefan au fost venerați caii, li s-a dat de băut din vase de argint (dacă era în casă). De asemenea, în colțurile curții erau așezați țăruși pentru a proteja grajdul și casa de vrăjitoare.
De asemenea, în această zi fetele și-au îngropat tristețile. Pentru aceasta, într-un loc special a fost așezată „cupa de dor” în care fetele, la rând, turnau apă din vase pentru a spăla sufletul de dor.
Era în plină desfășurare perioada de Sviatki, timpul pentru jocuri vesele și zgomotoase. Tinerii mergeau dintr-o casă în alta, felicitau stăpânii și cântau, dorind sătenilor un an prosper și o recoltă bună.
În această zi se mâncau koliadki, plăcinte mici din aluat nedospit cu diferite umpluturi, precum și turte dulci. Un atribut necesar erau figurine din aluat în forme de vaci, oi și ciobani. Aceste figurine au decorat mese festive și au fost oferite celor dragi.
Oamenii spuneau: „A venit Ștefan îmbrăcat într-un cojoc roșu”, ceea ce însemna că veneau înghețuri mari. Iar dacă în ziua Sfântului Ștefan ningea, era un semn de vreme urâtă și umedă.
În această zi își sărbătoresc onomastica persoanele cu numele:
Antonina, Stepan, Tihon, Fiodor.