Chiar și în centrul metropolei uriașe există mănăstiri adevărate care sunt încă funcționale. Majoritatea dintre ele reprezintă monumente importante ale istoriei și ale arhitecturii, de aceea se confruntă cu mii de turiști în fiecare zi.
Înainte de Revoluție din 1917, pe teritoriul Moscovei de astăzi erau în jur de 30 de mănăstiri funcționale (pe teritoriul Kremlinului se aflau cinci mănăstiri!). Autoritățile sovietice au dispus închiderea și chiar demolarea multora dintre ele, însă câteva s-au păstrat până astăzi, așa că ne putem bucura de 15 mănăstiri în care trăiesc călugări și călugărițe și au loc slujbe bisericești.
Multe mănăstiri din Moscova și-au originea în timpuri străvechi, unele dintre ele datând din secolul XIV. Multe dintre aceste mănăstiri sunt stavropigiace, adică ele atârnă de-a dreptul de patriarhie.
Iată câteva dintre cele mai remarcabile mănăstiri din Moscova.
1. Mănăstirea Novodevici (Noua Fecioară Hodigitria).
Este cea mai cunoscută și, probabil, cea mai frumoasă mănăstire a Moscovei. Se poate spune că în perioada țaristă, această a fost o mănăstire elitară. Tocmai aici au fost trimise văduve și rude ale multor țari și ale nobilimii. În plus, mănăstirea s-a bucurat de donații uriașe.
La sfârșitul secolului XIX, această mănăstire de maici stătea izolată la mijlocului așa numitei Câmpiei Fecioarelor la periferia vestică a Moscovei, însă cu timpul capitala și-a extins teritoriile și mănăstire s-a nimerit tocmai în zona centrală a orașului. Mănăstirea a fost fondată în mai 1524 de Marele Cneaz Vasili III (tatăl lui Ivan cel Groaznic) în cinstea victoriei armatei ruse asupra Marelui Ducat al Lituaniei și a recuceririi orașului Smolensk aflat sub ocupație. Această mănăstire se închină icoanei Maicii Domnului „Hodigitria”. Cel mai probabil, mănăstirea a fost construită de arhitecți italieni ale căror proiecte includ și complexul Kremlinului din Moscova. De regulă, mănăstirile de maici nu sunt înconjurate de un zid, dar mănăstirea Novodevici avea nevoie de un zid pentru a se apăra de atacurile inamicului.
Complexul mănăstirii include câteva biserici care datează din diferite secole, printre ele sunt și mostre minunate ale stilului baroc. De asemenea, la catedrala principală Smolenski s-au păstrat frescele din secolul XVI!
2. Mănăstirea Donskoi.
Mănăstirea a fost fondată la sfârșitul secolului XVI în onoarea respingerii atacurilor tătarilor din Crimeea. Pe locul mănăstirii la periferia sudică a Moscovei (astăzi este inima orașului) s-a aflat tabăra militară țaristă, iar mănăstirea însăși a fost concepută ca încă o clădire fortificată. Mănăstirea se închină icoanei Maicii Domnului de pe Don. Potrivit legendei, Sfântul Serghie din Radonej l-a binecuvântat pe Marele Cneaz Dmitrie al Donului cu această icoană când acesta se pregătea de bătălia de la Kulikovo împotriva tătarilor.
De câteva ori mănăstirea a fost jefuită și atacată – în perioada Timpurilor Tulburi în secolele XVI-XVII, precum și în anul 1812 când Napoleon a invadat Moscova. În perioada sovietică, mănăstirea a avut „noroc”, a intrat în administrația Muzeului arhitecturii, aici au fost aduse fragmente sculpturale ale altor biserici și mănăstiri, pe care autoritățile sovietice au ordonat să le demoleze, de exemplu, ale Catedralei Hristos Mântuitorul.
3. Mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului.
Se pare că rândul în această mănăstire nu se sfârșește niciodată. Popularitatea de care se bucură această mănăstire se datorează faptului că oamenii religioși vin să se închine moaștelor Sfintei Matrona de la Moscova. Oamenii se roagă la Sfânta pentru sănătate și îi cer ajutor în situații grave. Această sfântă venerată a murit în anul 1952, a ajutat oameni în nevoie în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1997 a fost canonizată. Erau atât de mulți oameni care au vrut să se închine la Sfânta, încât pe lângă mănăstire a fost construit un hotel.
Inițial, aceasta era o mănăstire de călugări. A fost fondată în anul 1635 de țarul Mihail, primul reprezentat al dinastiei Romanovilor, urcat pe tron, pentru a aduce omagiul tatălui său Patriarhul Filaret, care a încetat din viață în ziua Acoperământului Maicii Domnului. O parte a mănăstirii închise în perioada sovietică a trecut în administrarea parcului Taganski, zidul fiind parțial demolat. În anii 1990 mănăstirea a fost restituită bisericii și a devenit o mănăstire de maici.
4. Mănăstirea Sfintelor Marta și Maria.
Una dintre cele mai tinere mănăstiri din Moscova a fost fondată de sora ultimei împărătese Alexandra, Marea Cneaghină Elizaveta, în anul 1909. S-a călugărit și a hotărât construirea mănăstirii după moartea soțului ei, general-gubernatorul Moscovei și Marele Cneaz Serghei, omorât de teroriști.
Elizaveta a făcut acte de caritate, maicile din mănăstirea ei au îngrijit vagabonzi, au lucrat la școala de cuminică și la spitale. În anii Primului Război Mondial, mănăstirea a găzduit un spital pentru soldați răniți.
În perioada sovietică, stareța mănăstirii, împreună cu ceilalți reprezentanți ai Romanovilor, a fost trimisă în exil la Ekaterinburg, fiindcă aparținea nobilimii, iar acolo a fost omorâtă și aruncată în puț. Multe maici au fost persecutate. Mănăstirea a fost închisă, iar clădirea a găzduit ori un ambulatoriu, ori un cinematograf, ori o casă de cultură timp de mulți ani.
Astăzi mănăstirea este funcțională, acolo, potrivit tradiției, se află un orfelinat pentru fete, mănăstirea ia parte la diverse inițiative caritabile.
5. Mănăstirea Sfântului Andronic.
Este singura mănăstire nefuncțională din această listă. În perioada sovietică, mănăstirea a fost închisă și transformată într-un muzeu. Însă nu putem trece cu vedere această mănăstire, fiindcă tocmai pe teritoriul acesteia se află cea mai veche catedrală din Moscova – Catedrala Mântuitorului din mănăstirea Sfântului Andronic. În această catedrală construită în anii 1420, s-au păstrat unele fragmente ale picturilor murale aparținând marelui iconograf Andrei Rubliov, care a fost și el călugăr la această mănăstire. Primul egumen al mănăstirii Sfântul Andronic (al cărui nume poartă mănăstirea) a fost unul dintre ucenicii lui Serghie din Radonej.
În perioada sovietică, mănăstirea a fost închisă, pe teritoriul mănăstirii se aflau apartamente comunale destinate muncitorilor fabricii din apropiere „Secera și Ciocanului”. Însă numele lui Andrei Rubliov are atâta semnificație pentru istorie, încât în anul 1961, când s-au împlinit 600 de ani de la nașterea marelui iconograf, s-a hotărât restaurarea mănăstirii Sfântului Andronic.
Aici a fost inaugurat monumentului iconografului și s-a deschis Muzeul Culturii și al Artei ruse vechi „Andrei Rubliov” care deține colecții de icoane vechi unice și alte obiecte ale artei religioase din bisericile închise din întreaga URSS.